De ce cafeaua “se toarnă” în ceaşcă, dar filmul… “se turnează”? – Ana are carti!

De ce cafeaua “se toarnă” în ceaşcă, dar filmul… “se turnează”?

Pentru că avem de-a face cu forme lungi şi forme scurte de indicativ şi de conjunctiv specializate semantic, îţi va răspunde doamna profesoară.

Cu alte cuvinte, chiar dacă la infinitiv verbul are aceeaşi formă – “a turna”, în cazul de faţă, în funcţie de forma aleasă la indicativ sau la conjunctiv îi dai alt sens. Prin urmare, ai grijă cum îl foloseşti 🙂 !

Mai sunt cazuri asemănătoare? Da, din păcate, o gramadă! Aşa că pune bine lista de mai jos întocmită pentru tine de doamna profesoară şi consult-o din când în când, mai ales când ai nedumeriri de acest gen.

acorda1 (a ~) (tranz.) 1. a da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi, a atribui; 2. a stabili acordul gramatical) vb., ind. prez. 3 acordă; conj. prez. 3 să acorde

acorda2 (a ~) (tranz.) a regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, altui sistem fizic etc.; ♦ a aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă) vb., ind. prez. 3 acordează; conj. prez. 3 să acordeze

 

alega1 (a ~) (tranz.; jur.) a invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni) vb., ind. prez. 3 aleghează; conj. prez. 3 să alegheze

alega2 (a se ~) (a insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se aleagă; conj. prez. 3    să se alege

 

ciurui1 (a ~) (1. (tranz./refl.) a (se) găuri în mai multe locuri; 2. (tranz.) a trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul) vb., ind. prez. 3 sg. ciuruiește; conj. prez. 3 să ciuruiască

ciurui2 (a ~) (intranz.; despre apă sau alte lichide) a curge șiroind și producând un zgomot caracteristic) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. ciuruie; conj. prez. 3 să ciuruie

 

concura1 (a ~) (intranz.) a tinde spre același rezultat, a duce spre același scop) vb., ind. prez. 3 concură; conj. prez. 3 să concure

concura2 (a ~) (intranz.) a participa la un concurs; (intranz./tranz./refl.) a (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență) vb., ind. prez. 3 concurează; conj. prez. 3 să concureze

 

contracta1 (a ~) (1. a încheia un contract; 2. a lua asupra sa o obligație, a se îndatora la …, a-și asuma; ◊ expr. a contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta; 3. a se molipsi de …, a se îmbolnăvi de …, a lua o boală) vb., ind. prez. 3 contractează; conj. prez. 3 să contracteze

contracta2 (a ~) (1. (tranz./refl.) a (se) strânge, a (se) zgârci2; 2. (refl.; despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic/tehnologic) vb., ind. prez. 3 contractă; conj. prez. 3 să contracte

 

degaja1 (a ~) (tranz.) 1. a elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol; 2. a îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui; 3. (la fotbal, hochei etc.) a trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului; ♦ (la scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului) vb., ind. prez. 3 degajează; conj. prez. 3 să degajeze

degaja2 (a ~) (tranz.) a răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala; ♦ (refl.; despre mirosuri, căldură etc.) a se desprinde; ♦ a elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică) vb., ind. prez. 3 degajă; conj. prez. 3 să degaje

 

îndoi1 (a ~) (1. (tranz.) a strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta), a împături; 2. (tranz./refl.) a face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina; ♦ (refl.; despre oameni) a se gârbovi) vb., ind. prez. 3 îndoaie; conj. prez. 3 să îndoaie

îndoi2 (a ~) (tranz.) 1. a mări ceva de două ori; a dubla (1); (p. ext.) a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori); 2. a amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția) vb., ind. prez. 3 sg. îndoiește; conj. prez. 3 să îndoiască

îndoi3 (a se ~) (a fi nesigur de părerea sa, a sta la îndoială, a ezita; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndoiește; conj. prez. 3 să se îndoiască

 

însemna1 (a ~) (tranz.) 1. a aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere; ◊ expr. a însemna cu fierul roșu = a înfiera (1); 2. a nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare; 3. a delimita) vb., ind. prez. 3 însemnează; conj. prez. 3 să însemneze 

însemna2 (a ~) (intranz.) a avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a reprezenta, a marca, a arăta; ♦ (despre cuvinte) a avea accepția de …, a exprima un anumit înțeles; ♦ a avea o anumită importanță, o anumită valoare) vb., ind. prez. 3 înseamnă; conj. prez. 3 să însemne

 

lega1 (a ~) (I. (tranz.) 1. a împreuna, a uni strâns (printr-un nod, printr-o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot); 2. a închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat; ♦ a uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă); 3. a fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc., ca să nu se desfacă sau să nu se clatine; ♦ a strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot; 4. a prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune coperți; broșa (1), a cartona; (p. restr.) a coperta; II. 1.  (tranz.) a prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; 2. (tranz.; fig.)  a înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi; 3.  (tranz.) a stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp; ♦ (tehn.) a stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea); 4. (tranz./refl.; fig.) a (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor); ♦ (refl.) a se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie; 5. (refl.; fig.) a plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva; III. (tranz.) 1. a imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa; 2. a prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi; IV. (fig.) 1. (refl.) a se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora; 2. (tranz.; în superstiții și în basme) a opri, a împiedica de la ceva prin vrăji; V. (tranz./refl.) a(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); (spec.) a (se) pansa, a (se) bandaja; VI. 1. (intranz.; despre plante) a face rod; a rodi; 2. (refl./intranz.; despre sosuri, dulcețuri etc.) a se îngroșa, a se închega) vb., ind. prez. 3 leagă; conj. prez. 3 să lege

lega2 (a ~) (tranz.) a lăsa ceva prin legat2, prin testament; a testa1) (înv.) vb., ind. prez. 3 leghează; conj. prez. 3 să legheze

 

manifesta1 (a ~) (1. (tranz.) a exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință; 2. (tranz./refl.) a (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta) vb., ind. prez. 3 manifestă; conj. prez. 3 să manifeste

manifesta2 (a ~) (intranz.) a face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra (2) vb., ind. prez. 3 manifestează; conj. prez. 3 să manifesteze

 

ordona1 (a ~) (tranz.) a da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune; ♦ (înv.) a prescrie un medicament, un tratament) vb., ind. prez. 3 ordonă; conj. prez. 3 să ordone

ordona2 (a ~) (tranz.) a pune în ordine, a grupa într-un anumit fel; a aranja, a orândui) vb., ind. prez. 3 ordonează; conj. prez. 3 să ordoneze

 

pica1 (a ~) (1. (intranz.) a cădea de la o oarecare înălțime; ♦ a se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând, pierzându-se etc.); ♦ (fam.; despre îmbrăcăminte) a nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); (p. ext.) a fi numai zdrențe; ♦ (despre ființe) a-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli; ♦ (despre clădiri) a se dărâma, a se surpa, a se nărui; ♦ (fig.) a muri (în luptă); ♦ (fig.; fam.) a nu reuși la un examen, la un concurs etc.; ◊ (tranz.) (Profesorul l-a picat la examen.); 2. (tranz.; înv. și pop.) a face să cadă în picături (un lichid, o materie topită); ♦ (intranz.) a cădea în picături; (spec.; impers.; sens curent) a ploua ușor, cu stropi rari; ♦ (refl./intranz./tranz.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva; 3. (intranz.; fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit); 4. (intranz.; fam.) a sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea; 5. (intranz.; înv. și pop.) a cădea în …, a da în …, a fi cuprins de … ♦ (pop.; despre zile, evenimente etc.) a se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi; 6. (tranz.; pop.) a lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva) vb., ind. prez. 3 pică; conj. prez. 3 să pice

pica2 (a ~) (intranz.; despre avioane) a coborî în picaj) vb., ind. prez. 3 pichează; conj. prez. 3 să picheze

 

reflecta1 (a ~) (intranz.) a gândi profund; a cugeta, a medita la …) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 reflectează; conj. prez. 3 să reflecteze

reflecta2 (a ~) (1. (tranz./refl.) a (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1); 2. (tranz./refl.; fig.) a (se) oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 reflectă; conj. prez. 3 să reflecte

 

repurta1 (a ~) (tranz./refl.) a-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul în trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoartă; conj. prez. 3 să repoarte

repurta2 (a ~) (tranz.) a câștiga, a obține o victorie, un succes (de obicei într-o competiție) vb., ind. prez. 3 repurtează; conj. prez. 3 să repurteze

 

returna1 (a ~) (tranz.) a turna din nou o formă, o piesă; a turna din nou un lichid) vb., ind. prez. 3 retoarnă; conj. prez. 3 să retoarne

returna2 (a ~) (tranz.) a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returnează; conj. prez. 3 să returneze

returna3 (a ~) (tranz.) a trimite înapoi, a înapoia) vb. de conjugarea I, ind. prez. 3 returnează; conj. prez. 3 să returneze

 

ticăi1 (a ~) (intranz.) 1. (despre ceasornic) a emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcționării; a face tic-tac; 2. (despre inimă) a bate tare (sub efectul unei emoții puternice); a zvâcni, a palpita) vb., ind. prez. 3 ticăie; conj. prez. 3 să ticăie

ticăi2 (a ~) (refl./intranz.) a lucra încet, fără spor; a se mocăi) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. ticăiește; conj. prez. 3 să ticăiască

 

turna1 (a ~) (I. 1. a vărsa un lichid sau, p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva; ◊ expr. a turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înțelegere și compasiune; ♦ (impers.; fam.) a ploua torențial; 2. a vărsa un material lichid într-un tipar (pentru ca, prin răcire sau în urma unei reacții chimice, să se obțină un obiect solid de forma tiparului); II. (fig.) 1. (fam.) a compune, a redacta ceva (la repezeală); ♦ a formula ceva (în scris sau verbal) pentru a înșela pe cineva; 2. (fam.) a duce pe cineva la închisoare; a închide; 3. a trage pumni, a bate pe cineva; III. (fig.)  (fam.) a pârî, a denunța pe cineva) vb., ind. prez. 3 toarnă; conj. prez. 3 să toarne

turna2 (a ~) (tranz.) a înregistra succesiv pe peliculă, cu un aparat de luat vederi, secvențele care alcătuiesc un film cinematografic; (p. gener.) a realiza sau a participa la realizarea unui film cinematografic) vb., ind. prez. 3 turnează; conj. prez. 3 să turneze

 

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate