Arta conversaţiei de Ileana Vulpescu. Ce spuneţi voi despre cărţile pe care le iubim si noi ❤
Arta conversaţiei

Arta conversaţiei de Ileana Vulpescu. Ce spuneţi voi despre cărţile pe care le iubim și noi ❤

Pe 12 mai 2024, dată la care s-au împlinit 3 ani de la moartea îndrăgitei scriitoare Ileana Vulpescu, v-am provocat pe pagina de facebook a blogului anaarecarti.ro să coborâți în trecutul vostru și să spuneți când ați citit prima oară ,,Arta conversaţiei, cât de mult v-a marcat această carte, cât timp v-au însoţit lucrurile citite în ea…

Din romanul publicat în 1981, devenit best-seller şi tradus în mai multe limbi, am postat atunci și unul dintre fragmentele mele preferate:

O vreme, cât o să vă iubiţi, tu ai să uiţi că el a fost strungar şi el are să uite că tu eşti intelectuală. Pe orizontală, se uită multe lucruri. Dar oamenii mai stau şi vertical. Şi n-are să treacă multă vreme, şi-n timp ce el are să uite probabil mai departe că tu eşti intelectuală, tu ai să-ţi aduci aminte tot mai des că el nu este intelectual.

Ileana Vulpescu, Arta conversaţiei

Așa cum mă așteptam, răspunsurile voastre nu m-au dezamăgit. Și, după cum am început deja să am obiceiul, le preiau pe blogul nostru, pentru că nu vreau ca rândurile în care v-ați pus o bucățică de suflet să se piardă printre cotloanele  facebookului.

„Îmi amintesc că era o duminică, citeam Arta conversaţiei și plângeam”

Gurau Valentina: În studenție am citit-o prima dată împrumutată de la o colegă, apoi după ceva ani la catedră, am cumpărat-o și am recitit-o, ultima dată chiar vara trecută. Am citit-o și recitit-o… Și parcă tot as mai vrea să îmi permită timpul să o recitesc!

Manuela Ileana Davies: Aveam 18 ani. O carte pe care o iubesc, o carte de suflet. Am citit-o de atâtea ori că am uzat-o. Apoi, au urmat celelalte romane: ,,Rămas-bun casei părinteşti”, ,,Sărută pământul acesta”, ,,Carnetul din Port-Hart” şi ,,Noi, doamnă doctor, când o să murim?” Sunt cărţi care nu au cum să nu-şi lase amprenta asupra ta. Cât noroc să fii binecuvântat cu admiraţia şi iubirea atâtor cititori peste veacuri!

Ana Mihaescu: Prima dată am citit-o din întâmplare, împrumutată de la cineva. Eram la muncă (da, atât de mișto era munca mea de vânzătoare că citeam continuu) şi o citeam, plângeam, mai ieșeam la o țigară când plânsul mă depășea… Apoi am cumpărat-o și am recitit-o acasă, în liniște. Îmi amintesc că era o duminică, citeam și plângeam, și a venit fiu-miu ăl mare: ,,Ce ai, mă, de plângi?” Eu: ,,De la cartea asta!” El: ,,Păi, de ce o mai citești?” Eu: ,,Pentru că îmi place maxim!”

Mihaela Iacob: Cu mult timp în urmă. Am citit-o de trei ori și oricât aş mai reciti-o, plăcerea va fi deosebită!

Flavia Deac: O, da! Pe vremea regimului comunist… A fost o carte cu impact, la fel ca ,,Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda. Am rămas cu o definiție a fericirii: ,,Fericirea… multă, puțină e în noi. Cineva nu poate să ne-o dea, cineva poate doar să ne-o ia” (citat aproximativ)

„Era o fotocopie legată, uzată și trecută prin mâinile multora”

Carmen Mihaela Chirilas: Îmi amintesc că era o fotocopie legată, uzată și trecută prin mâinile multora, până a ajuns la noi! A citit-o mama mai întâi, apoi eu, o tânără de 20 și un pic de ani!

Cipriana Stef: Prima dată am citit-o în 1981, o citeam în fiecare an apoi. În 1985 am plecat din ţară, iar primul lucru luat când m-am întors prima dată în România a fost ,,Arta conversaţiei”, pe care cred că am mai citit-o de un milion de ori. Nu am nicio altă carte fizică a Ilenei Vulpescu, în schimb în format electronic le-am citit pe toate.

Ileana Vulpescu îmi stă la suflet alături de alţi scriitori îndrăgiţi de mine – Radu Tudoran, Octavian Paler sau Gabriel Garcia Marquez. Un loc special îl ocupă Emily Bronte, mai ales că ,,La răscruce de vânturi” a fost primul meu roman de talie mare citit. S-a întâmplat la vârsta de 11 ani când, răcită fiind, mă plictiseam singură în casă şi m-am apucat să citesc pe ascuns. La acea vreme teoria mamei era că sunt prea mică ca să citesc asemenea romane. Prin urmare, când venea mama acasă de la serviciu ascundeam cartea ca să nu mi-o confişte.

Acum cred că am vreo opt ediţii de ,,La răscruce de vânturi”. Inclusiv pe cea din copilărie o am în casă, jerpelită şi cu notări în toate culorile de marker. M-a întrebat fiu-miu de ce o mai ţin la cât este de jerpelită şi i-am răspuns că o păstrez în memoria primului roman citit de mine la 11 ani. Acum am 65 de ani. 

„Arta conversaţiei, cartea mea de suflet”

Arcidalia Ghenof: Cartea mea de suflet. Locuiam în Baia Mare când a apărut. Pe stradă, în faţa librăriei, era un stand. Fata de acolo mă cunoştea şi mi-a arătat cartea. Eu, cu alte gânduri în cap, mă grăbeam şi nu am fost atentă. După o săptămână o prietenă mi-a dat cartea s-o citesc. Am căutat-o apoi peste tot şi n-am mai găsit-o. După aceea o pilă mi-a xeroxat-o şi mi-a legat-o frumos, am şi acum exemplarul. Sigur că pe urmă, imediat ce a reapărut, am cumpărat-o. E singura carte pe care am recitit-o de nenumărate ori, iar eu nu am obiceiul să recitesc cărţile.

Am citit toate cărţile semnate Ileana Vulpescu, dar ,,Arta conversaţiei” mi-a rămas la suflet. Anul acesta mi-am luat cartea ,,Singurătatea unei femei”.

Maria Vasiu: Am citit-o prin ’95, in ultimul an de liceu. A fost revelația adolescenței mele. Mi-o doream teribil de mult la cât auzisem de ea, dar nu se prea găsea. Am gasit-o într-o duminică la un tip care vindea cărți tipărite în Republica Moldova, pe stradă. Nu mai știu exact cât a costat, dar la sărăcia mea de elevă care locuia în gazdă, mi s-a părut că a costat o avere. S-ar putea să o mai am pe undeva, în vechea locuință, dar nu am căutat-o. Zilele acestea însă, citind „Aurul pisicii”, am simțit o nevoie acută să recitesc Arta conversaţiei. Ceva care încă îmi scapă din cartea Ioanei Pârvulescu mă transpune în atmosfera Artei și chiar trebuie să o recitesc.

„O recitesc aproape în fiecare an”

Elena Nana: Eram în liceu, deci acum vreo 40 și ceva de ani. O carte excelentă!

Doina Pana: Minunată carte! O carte pentru suflet, dar şi pentru minte!!!

Mona Cotor: Pot să spun că e cartea mea de suflet , de când am citit-o întâiaș dată pentru prima oară.🙂Era prin anii ’80 cred, când eram în liceu. O împrumutasem de la cineva, cu speranța că o voi avea cândva în posesie. Am reușit după câțiva ani! Am citit-o de nenumărate ori de atunci. O recitesc aproape în fiecare an, drept pentru care acum e lipită, pasaje din ea care mi-au plăcut enorm sunt subliniate cu creionul. Stă la loc de cinste în biblioteca mea, alături de celelalte romane ale Ilenei Vulpescu, pe care o ador!❤

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate


  • Warning: reset() expects parameter 1 to be array, string given in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 33

    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 95

    error: Continut protejat Anaarecarti.ro!