Cum o promovează editura:
Recent încheiatul târg Gaudeamus a prilejuit şi lansarea, la editura Betta, a romanului „Poarta iadului”, semnat de Olga Menai.
După două volume de poezii, „Suflet dat la schimb” și „Buchet de episoade”, și după un roman de dragoste, „Între eden și infern”, Olga Menai se duce cu „Poarta iadului” într-o altă direcție, de data aceasta propunând cititorilor un roman fantasy.
Acest roman despre vrăjitoare, portale magice, despre inele magice și incantații se adresează nu numai cititorului tânăr, ci tuturor celor care doresc să se desprindă de realitate și să intre într-o lume magică, dar totodată o lume asemănătoare cu lumea noastră, căci este vorba și despre iubire și ură, despre iertare și răzbunare, despre puterea de a merge mai departe, indiferent de situație.
Fragment: „Porțile s-au deschis, lăsând cale liberă vrăjitorilor și demonilor, în egală măsură. Orice și oricine avea puteri supranaturale putea ieși pe acea poartă, larg deschisă. Tot mai multe umbre se vedeau ieșind din portal, semn că profețiile au fost adevărate, semn că oamenii, în acel moment, fără voia lor, primeau în lumea lor ceea ce trebuia să rămână dincolo de portal.
În continuare, se auzeau țipete, plânsete și râsete din portal. Un zgomot tot mai puternic, care i-a făcut pe toți cei din cimitir să-și acopere urechile și să țipe la rândul lor. Zgomotul creștea tot mai repede, iar vântul continua să sufle cu putere, făcând ca toată lumea să se ghemuiască și să o roage pe Marysia să înceteze, să facă zgomotul să dispară.
Prima persoana care a leșinat a fost Paul. Apoi, rând pe rând, toți au căzut în nesimțire, Marysia fiind ultima care a rămas în picioare, dar nu pentru mult timp. Simțea că îi este foarte frig, zgomotul o făcea să turbeze, iar moleșeala care a pus stăpânire pe ea o făcea tot mai slabă. Ultimul lucru pe care l-a văzut, înainte să leșine, a fost mami, tati și ea. Ea, dar nu chiar ea.”
