Cum o promovează editura Tritonic:
Doi bărbați și o femeie se trezesc lipsiți de memorie într-o casă din Berlinul anilor 2320 și pornesc în căutarea amintirilor pierdute. Indiciile îi duc spre o instituție numită „Agenția”, aceasta fiind o organizație care se ocupă cu facilitarea călătoriilor în timp. Așa începe o carte despre vremuri de război și vremuri de pace și despre dragostea care le traversează, o carte despre paradoxuri și moralitate, o carte despre decizii și consecințe, pentru că regulile călătoriei în timp sunt stricte, iar alterarea istoriei este interzisă.
Fragment din roman:
„Ca spion, chiar trebuise să respecte orele de program, căci timpii misiunilor erau neiertători, dar acum venitul şi plecatul de la slujbă ţineau de preferinţele personale. Atâta vreme cât nu depăşea termenele.
Lucrase deja două zile la birou şi acum se făcuse aproape douăsprezece. Şi era sâmbătă, deci cazul să o termine pe cea de-a treia, mai ales că rămăsese printre ultimii.
Se gândi la prognoza meteo pentru sâmbătă 16 şi duminică 17 noiembrie, iar aceasta îi aparu într-un colţ. Arăta urât şi, cum în acea perioadă a toamnei puţină lume se mai gândea la activităţi în aer liber, nici cei de la centrul de control meteorologic nu se mai dădeau peste cap să le ofere locuitorilor din spaţiul fostei Germanii un sfârşit de săptămâna însorit. În noiembrie, costurile pentru aşa ceva ar fi fost oricum foarte mari. Aşadar, o zi întunecată şi ploioasă, în care se va duce să joace ceva cu amicii, apoi, pe seară, vor merge cu toţii într-unul dintre cluburile geiles şi-şi vor procura — sau nu, după cum le-o fi norocul — material pentru noapte…
Tocmai se pregătea să-şi părăsească terminalul când interfaţa non-senzorială îi simulă apelul comunicatorului. Răspunse şi conexiunea se realiză imediat.
— Mai stai? îi răsună în cap vocea lui Carl. Eu aş mai avea câteva chestii de pus în ordine şi aş mai sta vreo oră.
Greg îşi duse mâna la ureche, dar nu găsi nimic acolo. Purta doar coroniţa aceea subţire de electrozi pe ţeastă. Ce chestie enervantă! Dar, cum vederea sa naturală nu se refăcuse, trebuia să o folosească pe aceasta. Cel puţin săptămâna în curs. ”
