Andrei Pleșu, fost ministru al culturii, scriitor și eseist, se arată decepționat de nivelul educației din România, într-un interviu acordat Spotmedia. „Când văd acum cum arată profesorii și elevii din multe licee, nu mă mai mir că lucrurile merg cum merg“, spune scriitorul.
Andrei Pleșu vorbeșt despre pendularea între a scrie pentru un public mai larg și a scrie pentru unul mai degrabă elitist. Despre tipurile de cultură de care s-a uitat. Despre „pauza finală” pe care scriitorul a decis să o ia atunci când s-a retras din a mai aborda temele alerte de pe agenda publică.
Intelectualul greșește, așadar, orice ar face, iar eu am vârsta când pot să îmi permit o pauză finală.
Andrei Pleșu
Discuția a avut la bază două volume recent reeditate la Editura Humanitas, „Capodopere în dialog” și „Ochiul și lucrurile”.Desigur, nu-mi puteau lipsi nici mie din bibliotecă, după cum te-am informat aici 🙂 .
La zeci de ani după terminarea liceului Spiru Haret din București și după absolvirea cu 10 a Bacalaureatului, scriitorul se arată îngrijorat de schimbările care s-au petrecut de-a lungul timpului.
Eu am făcut un liceu din București care a fost, din punctul meu de vedere, formidabil, liceul Spiru Haret, care avea profesori de nivel universitar. Când văd acum cum arată profesorii și elevii din multe licee, nu mă mai mir că lucrurile merg cum merg. Acum, tendința tineretului nu mai e una de căutare a unui model, este mai curând una de contestare.
Andrei Pleșu
Andrei Pleșu explică diferențele dintre generații: cea tânără nu-l mai caută pe „maestru”, modelul de la care să învețe așa cum o făcea filozoful în formarea sa.
Există o vigoare și o autonomie de generație, care nu mai lasă loc pentru imitarea unor modele, ci mai curând pentru distanțare, pentru autonomie personală. Nu cred că este un episod fericit, dar asta este istoria și poate va duce și asta la o noutate.
Andrei Pleșu
Andrei Pleșu se arată dezamăgit și intrigat de modelul educației de astăzi: elevul, spune el, să n-aibă nicio obligație, nicio aspirație.
Există o tendință de menajare bezmetică a elevului, în așa fel încât el să n-aibă nicio obligație și nicio aspirație. Să stea cuminte acolo și să facă ce vrea el, fiindcă așa se formează un om cu adevărat independent. Nu trebuie să învețe, să știe, să ajungă la competențe.
Andrei Pleșu
Andrei Pleșu nu se rezumă doar la nivelul țării noastre în ceea ce privește tendința de menajare a elevilor.
Este și o tendință globală, un ministru finlandez a spus că trebuie să facem o reformă, în așa fel încât copiii să meargă la școală ca să se joace, să nu mai meargă crispați ca să ia note și să aibă concurență. Trebuie să meargă așa cum se duc la joacă. L-am întrebat pe cel care-mi explica asta: și atunci când vor să se joace, unde se mai duc?.
Andrei Pleșu
Filozoful dă și un exemplu care să arate că noile generații nu mai caută modele în marile personalități ale culturii românești: câțiva studenți la Facultatea de Filologie, întrebați de un reporter despre poeți.
Am văzut o emisiune de televiziune în care reporterul se străduia să ia interviu unor studenți de la Filologie și a mers cu microfonul la Universitate și aștepta la ieșirea de la cursuri. A ieșit o domnișoară studentă la Filologie și a primit întrebarea: care este poetul dumneavoastră preferat? Răspuns prompt: mă iertați, eu nu prea le am cu poezia. A fost corectată de un alt student care a primit întrebarea următoare: ne puteți da un titlu de poezie de Eminescu? Răspunsul a fost: vă dau trei, Scrisoarea întâia, Scrisoarea a doua și Scrisoarea a treia. Cam aici suntem, deocamdată.
Andrei Pleșu
