Andrei Pleşu: “Da! Mă uit la Las Fierbinţi! Cred că și Caragiale s-ar fi distrat” – Ana are carti!

Andrei Pleşu: “Da! Mă uit la Las Fierbinţi! Cred că și Caragiale s-ar fi distrat”

Spre surpriza multora, scriitorul şi filosoful Andrei Pleşu a mărturisit într-un text publicat în Dilema Veche că se uită la serialul Las Fierbinţi.

“De cîte ori pot, mă uit la Las Fierbinți și regret cînd agenda cîte unei seri mă împiedică s-o fac. „Cum?“ – sare cîte un snob, care mă socotește „om serios“, abonat pe viață numai la Noica sau Kant. „Te uiți la așa ceva?!“ Am văzut, de alt­fel, și forumiști „dezgustați“ de brutalitatea neaoșă a replicilor, de peisajul sordid al ruralității autohtone: oameni ­„fini“, cu gusturi estetice greu de satisfăcut, născuți doar pentru Sofocle și Shake­speare (deși le mai scapă și cîte o telenovelă…). Îmi pare rău să-i dezamăgesc. Sînt de părere că Las Fierbinți bate majoritatea serialelor – mai mult sau mai puțin „haioase“ – ale unor producători români sau străini „pretențioși“.

Așa că, da, mă uit la Las Fierbinți! Rîd sănătos, mă înduioșez de candorile și mizeria satului contemporan, contaminat vag și de confuze zvonuri „capitaliste“, dar și de „moșteniri“ seculare. Totul e amuzant și trist, vital și deșucheat, șarmant și bezmetic. Cred că și Caragiale s-ar fi distrat.

Toți actorii mi se par desăvîrșiți și simt nevoia să-i omagiez pe fiecare în parte: ebrietatea metafizică a lui Celentano (Adrian Văncică), șmecheria țanțoșă a primarului Vasile (Gheorghe Ifrim), bonomia suspicioasă a lui Bobiță (Mihai Bobonete), aplombul tont al lui Dorel (Mihai Rait Dragomir), inocența stupidă a lui Robi (Leonid Doni), pitorescul de gang al lui Giani (Constantin Diță), bădărănia bon enfant a lui Firicel (Cuzin Toma), grandilocvența lui Rață (Marius Chivu, parodiind cu mare talent recitările cu fasoane actoricești ale unor colegi de breaslă), simplitatea perplexă a lui Brânzoi (Ion Ionuț Ciocia) și, last but not least, naturalețea, tembelismul și performanța muzicală ale lui Ardiles (Mihai Mărgineanu). Las special la urmă, emoționat, fetele. Ce farmec, ce adecvare, ce simț al firescului! Nonșalanța provocatoare a Aspirinei (Mirela Oprișor), echivocurile cochete ale Dalidei (Ecaterina Țugulea), perplexitățile nubile ale Gianinei (Anca Dumitra). Nu mai vorbesc de episoadele în care percepem călcătura grea a unor meseriași prestigioși, ca Maia Morgenstern sau Horațiu Mălăele, intrînd în joc, fără vedetisme, mereu „în personaj“, inegalabili.”

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate