Numărul bibliotecilor care se închid în România creşte de la an la an. Concret, conform datelor deţinute de Institutul Naţional de Statistică (INS), cu fiecare an care trece avem cu aproximativ 300 de biblioteci mai puţin. Astfel, dacă în 2014 aveam 10.845 astfel de unităţi, am ajuns ca în 2017 să mai funcţioneze numai 9594 de biblioteci.
Conform Adevărul, în această statistică sunt cuprinse absolut toate bibliotecile publice din ţară începând de la cele naţionale şi terminând cu cele universitare sau de specialitate. judeţene, municipale, comunale sau şcolare. Dacă luăm spre comparaţie anii 2014 şi 2015 putem observa că în acest interval s-au închis nu mai puţin de 662 de astfel de biblioteci care funcţionau în cadrul unităţilor de învăţământ. Tot din statisticile INS rezultă că evoluţii asemănătoare s-a înregistrat şi în anii următori. Ca o concluzie, cam 75 la sută din bibliotecile publice care se închid la nivelul ţării sunt cele de la nivelul unităţilor şcolare.
Un top al zonelor georgafice realizat după numărul de biblioteci închise este condus de Regiunea Sud-Est, iar pe lucurile doi şi trei se află Regiunea Nord-Vest şi Regiunea Sud-Muntenia. Pe ultimul loc, cu cele mai puţine biblioteci închise se află Regiunea Bucureşti-Ilfov.
Ioan Aurel Pop, rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj atrage atenţia că bibliotecile sunt poarta noastră de ieşire spre lume. „Dacă nu mai sunt bani pentru biblioteci şi pentru bibliotecari înseamnă că nu mai avem nevoie de cultură generală, de literatură, de visare, de frumos. Efectele sunt uşor de prevăzut: scăderea capacităţii de lectură, creşterea analfabetismului funcţional, afirmarea dispreţului faţă de şcoală, de cunoaştere, de elita intelectuală. Dacă lipsa bibliotecilor clasice s-ar compensa prin abundenţa bibliotecilor virtuale, ar mai fi o speranţă, dar această compensaţie nu se constată şi nu se întrevede”, a precizat Ioan Aurel Pop.
Creşte analfabetismul funcţional
La rândul lui, scriitorul Radu Paraschivescu crede că prin închiderea bibliotecilor se atentează la dreptul la informare. „Închiderea bibliotecilor publice e un semnal prost, oricum ai privi lucrurile. În primul rând, nu toţi oamenii au bani să-şi cumpere cărţi. Cei care nu au bani pot (sau ar putea, sau ar fi putut) să împrumute cărţile dorite de la biblioteci sau să le citească acolo, fiindcă e mai important să parcurgi o carte decât s-o deţii. În al doilea rând, măsura vine într-o perioadă când România stă mizerabil în clasamentul cititului şi în cel al analfabetismului funcţional. În al treilea rând, blocarea accesului la citit e un simptom periculos şi pretabil unei interpretări sumbre. Nu cumva oamenilor li se închide uşa bibliotecii în nas ca să nu mai poată să se informeze (nu au chiar toţi computer acasă, mai ales la ţară şi în zonele urgisite)? Ca să nu se mai poată echipa pentru a gândi cu mintea lor?”, susţine Radu Paraschivescu.
Specialistul în educaţie Marian Staş susţine că totul se petrece din cauza imposturii diriguitorilor din sistem. „Există un dezinteres general legat de aceste biblioteci şcolare. Cei care conduc se gândesc cum să optimizeze costurile şi taie din acestea prin scoaterea postului de bibliotecar din schemă. Nici măcar nu le pasă că taie în acest fel şi o sursă de lumină pentru copii”, susţine expertul
Marian Staş mai crede că succesul bibliotecilor mai este legat şi de modul în care acestea sunt organizate. „Este clar pentru toată lumea că timpul bibliotecilor clasice a trecut. În aceste vremuri ele trebuie să fie conectate la internet, să dispună de echipamentele necesare pentru ca un copil să se poată informa din diverse medii. Dar această schimbare nu se face şi la noi aşa cum s-a făcut în toată Europa pentru că responsabililor din sistem nu le pasă”, a precizat expertul.
Sociologul Gelu Duminică susţine că motivele pentru care dispar
bibliotecile şcolare sunt variate. „În primul rând, Ministerul Educaţiei nu a
mai investit în aceste biblioteci în aşa fel încât fondul de carte a ajuns
vechi şi perimat. Copiii de acum nu mai citesc titlurile care erau la modă în
urmă cu cel puţin 20 de ani, aşa că nu mai calcă în biblioteca. Apoi chiar
modul de consum al cărţii s-a schimbat. Cartea şi biblioteca în sine nu mai
reprezintă universul cunoaşterii. Acum există surse mult mai rapide de
informare, dar şi gadget-uri pe care poţi citi orice titlu achiziţionat cu un
simplu clic de pe internet”, spune expertul.