Scriitorul Radu Paraschivescu ne dă azi câteva sfaturi în legătură cu forme de singular şi de plural ale unor substantive preluate din alte limbi şi expuse confuziilor, aşa cum este cazul cu ultra/ultras.
Fac acest lucru fiindcă apar destule materiale în presa scrisă în care pluralul e folosit anapoda în locul singularului, a spus Radu Paraschivescu la Digi24.
Ultra la singular, ultras la plural
Unul dintre exemple este substantivul spaniol „ultra” (la plural „ultras”), cu sensul de „suporter fanatic” (şi nu de puţine ori turbulent) al unei echipe – cu precădere, al unei echipe de fotbal. Un enunţ de genul „Un ultras înfierbântat a aruncat o petardă pe teren” este greşit tocmai prin folosirea pluralului „ultras” în locul singularului „ultra”. E ca şi cum ai spune „Un taximetrişti m-a dus la Piaţa Romană” în loc de „Un taximetrist m-a dus la Piaţa Romană”. Varianta corectă a enunţului de adineauri e, bineînţeles, „Un ultra înfierbântat a aruncat o petardă pe teren”.
Socio la singular, socios la plural
Lucrurile stau la fel în cazul cuvântului spaniol „socio” (la plural „socios”), care-i desemnează pe acţionarii unei societăţi şi care, în terminologia sportivă, se referă la suporterii care, în baza unui carnet de membru şi a unei cotizaţii, obţin statutul de acţionari şi sunt consultaţi în ceea ce priveşte deciziile pe care urmează să le ia preşedintele sau patronul. Ceea ce ne interesează însă nu e conţinutul semantic al termenului, ci folosirea corectă a singularului şi a pluralului. Mai cu seamă că şi în acest caz am văzut în presă enunţuri greşite, cum ar fi „Un socios revoltat a cerut schimbarea antrenorului”. Forma corectă a enunţului este „Un socio revoltat a cerut schimbarea antrenorului”, fiindcă avem de-a face cu un substantiv la singular. Dacă vrem să folosim pluralul o putem face în enunţuri din categoria „La adunarea generală au participat peste două sute de socios”.
Tifoso la singular, tifosi la plural
Trecând de la spaniolă la italiană, să observăm că există şi aici riscul de-a călca în capcana confuziei. O putem face, de exemplu, când traducem în româneşte prin stâlcire substantivul „tifoso” (cu sensul de „suporter”) şi-i conferim deopotrivă un singular aberant („tifos”) şi un plural ridicol şi incorect („tifoşi”). Dacă nu ne place termenul „suporter”, nu ne rămâne decât să-l folosim pe „tifoso” la singular şi pe „tifosi” la plural. Ca în exemplele: „Galeria a păstrat un moment de reculegere în memoria unui tifoso mort într-un accident de maşină”, respectiv „AS Roma a jucat meciul din deplasare însoţită de cinci mii de tifosi”. Tifosul este, fireşte, o boală, aşa că enunţurile „Am vorbit cu un tifos al Universităţii Cluj” şi „Tifoşii gălăţeni au venit la Bucureşti cu autocarul” sunt pur şi simplu nişte gogomănii.
Paparazzo la singular, paparazzi la plural
Acelaşi tip de confuzie se face destul de des şi în cazul substantivelor „paparazzo” şi „graffito”. Acestea două sunt forme de singular, iar pluralul lor este „paparazzi”, respectiv „graffiti”. O publicaţie care, respectându-şi cititorii, se respectă pe sine va evita enunţurile de genul „Vedeta a fost urmărită de un paparazzi insistent” (variantă incorectă) şi va opta pentru „Vedeta a fost urmărită de un paparazzo insistent” (variantă corectă).
