De când am văzut coperta, am sperat că „Motelul Sun Down” de Simone St. James o să fie o carte cu și despre un motel bântuit de fantome și alte spirite mai mult sau mai puțin răuvoitoare. Și așa și a fost… cel puțin partea cu motelul bântuit. Și a fost super OK.
“Așchia nu sare departe de trunchi”, zice un proverb românesc. Iar în cazul lui Joe Hill, fiul lui Stephen King, este foarte adevărat. Cu “Omul focului”, Hill e umăr la umăr lângă tatăl său în toate capitolele care transformă un roman obișnuit într-unul de succes: poveste, personaje, suspans.
Cum să încep? Cartea aceasta a fost pentru mine dragoste la prima vedere. Pe o piață editorială SF în care majoritatea cărților de gen au pe copertă una sau mai multe nave spațiale aflate în plin zbor printre planete/ asteroizi/ explozii etc, editorul romanului “Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” a avut curajul de a apela la o grafică asemănătoare, dar diferită: este tot o navă spațială, dar aceasta este văzută din interior. Așa că, pentru mine, care nu știam nimic despre intrigă sau despre autoare, deja a câștigat prima stea din cinci.