La scurt timp după ce am început să citesc tetralogia Elenei Ferrante, o lectură cu care m-am pricopsit din vina Anei (sau datorită? Hm, nu, rămân la prima variantă), am descoperit, cu totul întâmplător, în pauza de țigară… a altora, că romanul e atât de la modă, încât unele colege își împrumută volumele și se presează reciproc să le termine, ca să le poată comenta.
