Santinela de Andrew & Lee Child - recenzie
Santinela

„Santinela” de Andrew & Lee Child

Santinela

Așa cum am scris când am început să citesc “Santinela” de Lee Child & Andrew Child, am vrut și… nu am vrut să mă apuc de ea.

Predarea eroului meu preferat către un alt scriitor nu este un lucru ușor de acceptat. De aceea, recenzia următoare a fost dusă la capăt foarte greu. A fost scrisă și rescrisă. Pentru ca în final să ajung la aceeași concluzie: de acum încolo există un nou Jack Reacher în oraș și nimic nu va mai fi la fel. Din păcate!

 În timp ce citeam cartea, mi-a venit în minte titlul unui film foarte bun, “The Good the Bad the Ugly“, și am realizat că acesta se potrivește perfect cu “Santinela”. Așa că o să încep cu…

„Santinela”: THE GOOD

Povestea din “Santinela” este excelentă. Se simte că ideea cărții i-a aparținut lui Lee Child. De fapt, cred că în parteneriatul Lee Child & Andrew Child, ideea acțiunii îi aparține primului, iar dezvoltarea acesteia și punerea pe hârtie – celui de-al doilea.

Astfel, Jack Reacher ajunge într-un oraș unde împiedică în stilul caracteristic răpirea unui tip banal, Rusty Rutherford. Acesta din specialistul IT numărul 1 al orașului a devenit un proscris când sistemele informatice ale localității au fost ținta unui atac cibernetic de tipul ransomware. Din acea clipă, orice dispozitiv care are un sistem de operare a fost blocat. Desigur, toată lumea îl consideră vinovat pe Rusty, deși acesta a atras atenția mai marilor orașului că un astfel de atac este inevitabil. Jack Reacher decide să se implice și are de-a face cu bătăuși locali, spioni ruși, asasini profesioniști, specialiști în tortură, naziști americani, fake news-uri și posibilitatea unor alegeri politice măsluite…

„Santinela”: THE BAD

Problema cu această carte este că Lee Child și Andrew Child sunt doi scriitori diferiți. Recunosc că nu am citit nimic scris de Andrew Child, dar diferențele dintre cei doi frați se văd și se simt. În timp ce ideea poveștii respectă un șablon clasic, punerea ei în pagină lasă de dorit. În timp ce citeam, aveam impresia că eroul meu preferat a fost înlocuit de cineva care încearcă din răsputeri să fie Jack Reacher. Și nu îi iese întotdeauna…

O mare surpriză și deloc plăcută a fost faptul că acum taciturnul Reacher vorbeșteeeeeeeeeeeeeeeee muuuuuuuuuuuuuuult. Cât în două sau trei romane anterioare la un loc. Nu ar fi un lucru rău că dovedește că are vorbele la el, dar nu este stilul lui Jack Reacher. În plus, tot acest apetit vocal i-a transformat incredibila încredere în sine într-o incredibilă aroganță. Iar acest lucru iarăși nu este stilul lui Jack Reacher.

Nu mai zic că a început să se priceapă și să folosească telefoane mobile. Bineînțeles că este bine că personajul se adaptează vremurilor noastre digitale, dar iarăși nu este stilul lui Jack Reacher. Cred că toate aceste modificări radicale nu sunt decât rezultatul muncii lui Andrew Child care încearcă să-l transforme pe Jack Reacher în ceva pe gustul său, astfel încât să-i fie mai ușor să scrie.   

„Santinela”: THE UGLY

Pe măsură ce avansam în poveste, care – mă repet – este foarte bună, am avut impresia că a fost scrisă mai mult pentru Tom Cruise, mititelul care l-a interpretat pe Jack Reacher în cele două filme de lung metraj, decât pentru Alan Ritchson, actorul cât un munte care l-a interpretat pe Reacher în serialul TV.

Până acum, când apărea Reacher pe stradă sau intra într-un magazin sau bar, toată lumea îl remarca. Bunicile își ascundeau nepoții. Bărbații deveneau preocupați de orice, mai puțin să-l privească în ochi. Femeile suspinau și își doreau să fi purtat o rochie mult mai scurtă și să aibă un decolteu mai mare. În “Santinela” nu se întâmplă aşa ceva. E ca şi cum cei doi scriitori au reușit imposibilul: micșorarea eroului nostru și transformarea într-un tip banal și deloc periculos.

O să ziceți că exagerez… Dar… La un moment dat, Reacher, un tip descris ca având peste 2 metri și peste 100 de kilograme, se strecoară prin sistemul de ventilație al unui buncăr. Vorbim de un puț cu diametrul de 90 de centimetri. Chiar am măsurat cei 90 de centimetri și sunt convins că până și Tom Cruise ar fi avut oarece probleme să încapă. Dar noul Reacher al lui Andrew Child poate…

De ce cred că „Santinela” o să aibă totuşi succes la public?

Acum, ca să fiu corect până la capăt, “Santinela” de Lee Child & Andrew Child nu numai că va plăcea cu siguranță celor care nu s-au întâlnit de multe ori cu eroul poveștii, dar e posibil să cucerească și o parte din fani mai vechi ai seriei. Aceștia din urmă vor trebui să fie dispuși să facă un compromis și să accepte noul drum, cu bune și rele, pe care pășește acum Jack Reacher…

Eu, ca un mega fan al fostului polițist militar, nu știu dacă pot să fac asta. Din punctul meu de vedere, era mai bine dacă Reacher se stabilea într-un orășel alături de una din cuceririle sale sau sfârșea, undeva într-un șanț, la o margine de drum, cu un glonț între sprâncene…

Ce-am scris când am început să citesc „Santinela”

În 2012, am făcut cunoștință cu Jack Reacher.

De atunci încoace, de fiecare dată când cumpăram un roman cu fostul polițist militar care dă numai de necazuri deși nu vrea, nu am avut niciun stres legat de acțiunea cărții. Eram sigur că o să-mi placă. Nici nu mă interesa să citesc despre ce e vorba în acel roman!

 Însă în 2022 totul s-a schimbat… Apariția romanului “Santinela” chiar m-a neliniștit. Motivele? 1) Existența pe copertă a unui nou autor alături de Lee Child și anume Andrew Child, fratele scriitorului. 2) Direcția spre care se îndreaptă entertainmentul în ziua de azi.

Așa că partea responsabilă cu paranoia din creierașul meu a început să lucreze la o serie de DACĂ… Dacă Andrew Child, ca să fie la modă cu tendințele actuale, decide să-l transforme pe Jack Reacher în Jaqueline Reacher? Dacă dintr-un tip blond de 2 metri și 110 kg îl transformă într-o tanti de culoare de 1,60 m înălțime și 90 kg?

Dacă în loc să lovească mortal cu pumnii și picioarele, noua eroină își plictisește de moarte inamicii, recitându-le rețete de musaca și piftie încât aceștia preferă să se sinucidă? Dacă în loc de acțiune rapidă, o sa am parte de poezie romantică și sudoku? Dacă… Ați înțeles ideea!

Ei bine, cartea e la mine în bibliotecă, așa că nu am de ales și trebuie să înfrunt tot ce mi-a pregătit. Sper să fie de bine 🙂 !  Dar dacă…

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate


  • Warning: reset() expects parameter 1 to be array, string given in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 33

    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 95

    error: Continut protejat Anaarecarti.ro!