Lucruri mai puţin cunoscute despre Radu Tudoran, autorul romanului „Toate pânzele sus!“! A fost fratele unui alt scriitor celebru – Ana are carti!

Lucruri mai puţin cunoscute despre Radu Tudoran, autorul romanului „Toate pânzele sus!“! A fost fratele unui alt scriitor celebru

Radu Tudoran, autorul celebrului roman „Toate pânzele sus!“, un best-seller care a încântat generaţii, a avut o viaţă de poveste. Fratele unui alt scriitor celebru, Tudoran a fost ofiţer al Armatei Române, a început construcţia unei goelete cu care vroia să plece în lume şi a fost în dizgraţie editorială în perioada comunistă

Radu TudoranAdmirat pentru talentul descriptiv şi enorma forţă de muncă, criticat deopotrivă şi catalogat ca scriitor de romane „de consum“, Radu Tudoran (1910-1992) rămâne unul dintre cei mai mare prozatori români şi autor al unor cărţi cu mult succes şi acum. Dintre ele, romanul „Toate pânzele sus!” a fost un best-seller al epocii, iar succesul i-a determinat pe comunişti să accepte ecranizarea poveştii care încântă şi astăzi, deopotrivă, copii şi adulţi.

Biografia lui Radu Tudoran este demnă de un roman, viaţa sa având unele aspecte inedite, mai puţin cunoscute de cititorii săi.

– Radu Tudoran a fost prahovean prin origini. S-a născut la Blejoi, pe 8 martie 1910. Realităţile judeţului au fost surse de inspiraţie în scrierile sale ulterioare. Aşa cum notează profesorul şi scriitorul prahovean Dan Gulea în volumul „Pluviografii“, Tudoran descrie în „Flăcări“ povestea febrei petrolului din anii 1920, din zona Câmpina, iar în romanul-frescă „Sfârşit de mileniu“, din care au apărut şapte volume, povestea se desfăşoară deseori undeva lângă sau în Ploieşti.

– Numele real al lui Radu Tudoran este Nicolae Bogza, iar fratele său mai mare este nimeni altul decât Geo Bogza (născut pe 6 februarie 1908), la rândul său scriitor, jurnalist, maestru al reportajului şi teoretician al avangardei. În 1938, Nicolae Bogza îşi ia numele literar de Radu Tudoran pentru a evita asocierea cu fratele său.

– Tatăl celor doi era funcţionar al Marinei comerciale şi se presupune că de la acesta a moştenit Radu Tudoran pasiunea călătoriilor pe mare.

– Prima orientare profesională a lui Tudoran a fost cariera militară. A terminat Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu în 1930, apoi Şcoala Militară de Ofiţeri de la Sibiu în 1932, pe care a absolvit-o cu grad de sublocotenent, iar timp de 6 ani a fost ofiţer în Armata Română. Un an a făcut şi cursuri de aviaţie.

– În 1938 părăseşte cariera militară pentru a dedica scrisului. Debutează în acelaşi an cu un reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu, iar în 1940 îi apare şi prima carte, „Oraşul cu fete sărace“.

– Spre deosebire de fratele său, Geo Bogza, care a făcut închisoare în 1934 şi în 1937 pentru „pornografie“, urmare a volumului „Poemul invectivă“, dar ulterior devine favorabil comunismului, Radu Tudoran scrie articole în care critică extremismul de dreapta şi politica sovietică, ceea ce îi atrage, în 1947, marginalizarea şi căderea în dizgraţie electorală. Cu toate acestea, nu ajunge în închisoare şi nici nu este prigonit de Securitate.

– Pentru a se întreţine în această perioadă, traduce foarte mult şi tot acum se retrage la Brăila unde începe construcţia unei goelete pe care intenţiona să o boteze „Speranţa“ şi cu care vroia să plece în călătorii în lume, scrie Adevărul. Nu a mai reuşit din cauza instaurării comunismului pentru că exista riscul să fie arestat pentru „trecere frauduloasă de frontieră“.

– Scriitorul continuă să lucreze la romanele sale, iar în 1954 apare „Toate pânzele sus!“, un volum în care transpare dragostea pentru aventură şi călătoriile pe mare. Cartea este călătoria imaginară pe care Tudoran nu a mai putut să o facă în 1948. Considerat ba roman pentru tineret, ba „literatură de consum“, volumul prinde foarte bine la public şi se tranformă într-un best-seller al epocii, citit atât de copii, cât şi de adolescenţi şi adulţi.

– Radu Tudoran îşi vede un mare vis împlinit când nava românească construită la Tulcea şi în Brăila pentru turnarea unor filme străine primeşte numele „Speranţa“ şi devine platou de filmare pentru ecranizarea romanului „Toate pânzele sus!“, la studioului cinematografic „Bucureşti”.

– Radu Tudoran a scris peste 15 romane, plus ciclul „Sfârşit de mileniu“, compus din 7 volume. În 1977, numărul total al exemplarelor din cărţile sale, aproape fiecare reeditată de mai multe ori, depăşea cu mult 1,5 milioane de exemplare tipărite.

– Radu Tudoran a murit în 1992, din cauza unei boli a arterelor. Un an mai târziu a murit şi Geo Bogza. Reuşeşte, în ultima perioadă a vieţii, să-şi împlinească marele vis de a călători în lume, pe mări şi oceane.

Consacră Ploieştiul cu porecla „Oraşul lui ce bei“

Nu în ultimul rând, Radu Tudoran este cel care consacră în literatură Ploieştiul cu renumele oraşului lui „Ce bei?“, aluzie la faptul că, în Ploieştiul interbelic, era o cârciumă la aproximativ 200 de locuitori.

Scriitorul ploieştean Dan Gulea spune că savurosul episod apare în volumul „Retragerea fără torţe“ a lui Tudoran. „Capitala judeţului meu, unde am mers prima oară să învăţ carte, era supranumită oraşul lui «Ce bei?». «Ce bei?», spuneau oamenii, în loc de bună ziua, când se întâlneau pe stradă. Şi intrau la cârciumă, îi vedeam încă din zorii zilei, rezemaţi de tejghea, ca să nu piardă timpul cu aşezatul la masă, bând în picioare, vin sau ţuică, la botul calului, aşa se spune. De la marginea oraşului până la şcoală, aproape de centru, întâlneam 17 bodegi şi cârciumi. Una dintre ele se numea «La furnica», nu ştiu de unde până unde, iar alta «La băieţii veseli», aşa da, puteam înţelege. Într-un timp, m-am apucat să număr sistematic cârciumile din tot oraşul, cifra exactă am uitat-o, cred că erau peste 100 de cârciumi la 40.000 de oameni, numărul populaţiei. N-ar fi fost prea mult, una la patru sute, dar dacă scad pruncii din scutece, copiii, tinerii nenărăviţi încă, săracii care n-au bani de băutură, atunci se schimbă proporţia…“.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate