În urmă cu aproximativ un secol şi jumătate, unele triburi native americane din sud-vest foloseau tatuajele faciale ca ritualuri spirituale, iar o tânără fată le-a suportat pe propria piele.
În 1850, familia mormonă Oatman a decis să călătorească prin sud-estul Californiei şi prin Arizona de vest, căutând un loc unde să se stabilească, scrie descopera.ro. La aproximativ 150 km în est de Yuma, pe malurile râului Gila, Royce Oatman, soţia sa Maria şi cei şapte copii (cu vârste cuprinse între 1 şi 17 ani) au fost pândiţi de un grup de americani aborigeni, probabil Yavapais, care le-a cerut mâncare şi tutun. Multe detalii nu sunt cunoscute, dar ce se ştie e că întâlnirea s-a transformat într-un atac. Aparent, toată familia Oatman a fost ucisă, cu excepţia fiului Lorenzo, care avea 15 ani. El a fost bătut până la inconştienţă şi lăsat aproape mort.
Când şi-a revenit, Lorenzo a găsit în jurul lui şase cadavre, nu opt: două dintre surorile sale, Olive de 14 de ani şi Mary Ann de 7 ani, dispăruseră. Grav rănit, Lorenzo a mers către o aşezare din apropiere unde i s-au tratat rănile, apoi a reintrat în grupul altor emigranţi mormoni.
Dar unde au dispărut Olive şi Mary Ann?
Yavapais au luat surorile şi le-au dus în satul lor la aproximativ 100 km departare. Legate cu frânghii, fetele au fost nevoite să meargă timp de câteva zile prin deşert. Călătoria le-a deshidratat şi le-a slăbit – când încercau să ceară apă sau timp pentru odihnă, fetele erau înţepate cu lănci şi forţate să continue mersul pe jos. Odată ce au ajuns în sat, fetele au fost tratate ca nişte sclave. Ele aduceau furaje pentru animale şi pregăteau lemne de foc. Copiii din trib le ardeau cu beţe mocnite în timp ce fetele lucrau şi de multe ori erau bătute. Mai târziu, Olive spunea că era sigură că vor fi ucise.
Fetele au trăit ca sclave aproximativ un an, până când tribul Mohave, cu care Yavapais avea relaţii de ”comerţ”, şi-au exprimat interesul pentru ele. Yavapais a încheiat tranzacţia pe nişte cai, pături, legume şi câteva bijuterii în schimbul fetelor. Odată acordul făcut, surorile au fost nevoite să meargă iar timp de câteva zile prin deşert, de data aceasta în nord spre satul Mohave.
Odată ajunse acolo, fetele Mary Ann şi Olive au fost luate imediat de familia unui lider tribal, Espanesay. Fetele au fost adoptate în calitate de membri ai comunităţii. Pentru a dovedi acest lucru, ambilor copii le-au fost tatuate bărbiile şi partea superioară a braţelor. Cerneala pentru tatuaje era preluată de la cactusul albastru. Liniile groase de pe bărbie la asemănau cu restul celor din trib. Prin acest ritual, oamenii se asigurau că vor fi recunoscuţi ca membri ai tribului în viaţa de apoi, unde se vor reuni cu strămoşii lor.
În satul Mohave nu erau sclavi, atmosfera era mai plăcută, iar fetele nu mai erau forţate să muncească. Mai mult, au format legături puternice cu soţia şi fiica familiei lor adoptive, Aespaneo şi Topeka. Pentru tot restul vieţii ei, Olive a vorbit despre cele două femei cu mare afecţiune, spunând că ea şi Mary Ann au fost crescute de Espanesay şi Aespaneo ca şi cum ar fi fost fiicele lor.
Întoarcerea printre albi
La câţiva ani după capturarea lor iniţială, o secetă a dus la distrugerea culturilor, iar Mary Ann a murit de foame. Olive povestea că a supravieţuit foametei doar pentru că a fost îngrijită în mod special de către Aespaneo, mama ei adoptivă, care a hrănit-o în secret, în timp ce restul satului murea de foame.
În 1855, un membru al unui trib vecin s-a prezentat în satul Mohave, cu un mesaj din partea guvernului federal al Statelor Unite. Autorităţile de la Fort Yuma auziseră zvonuri despre o tânără femeie albă care trăieşte acolo, iar comandantul postului din apropiere a cerut ca aceasta să se întoarcă sau să explice de ce refuză.
Negocierile au fost lungi şi până la urmă Olive a cedat. Tânăra a fost răscumpărată de guvernul SUA în schimbul unui cal, nişte pături şi mărgele.
Olive a ajuns la Fortul Yuma la 5 ani după ce aproape toată familia Oatman a fost omorâtă.
În 1857, la un an după întoarcerea lui Olive, un pastor metodist pe nume Royal Stratton a intervievat-o pe Olive şi a scris o carte. Cartea care s-a vândut foarte bine a fost iniţial intitulată Viaţa printre indieni şi mai târziu redenumită Captivitatea fetelor Oatman.
Timpul petrecut cu triburile aborigene i-a dat peste cap tot restul vieţii. Femeia a avut de suferit enorm – toate ziarele scriau despre ea, despre viaţa ei cu aborigenii, despre faptul că ar fi fost violată de ei şi că ar fi fost căsătorită cu un bărbat din trib cu care ar fi avut doi copii. Şi nu în ultimul rând, faima nedorită i-a mai fost adusă şi de tatuajul de pe faţă.
În luna noiembrie 1865, Olive s-a căsătorit cu John B. Fairchild, un bogat bancher în Rochester, New York. Câţiva ani mai târziu, cuplul s-a stabilit în Sherman, Texas, şi a adoptat o fetiţă pe nume Mamie.
Olive nu a fost însă fericită niciodată. Ea suferea de o permanentă depresie şi dureri de cap cronice. A murit după un atac de cord în 1903, la vârstă de 65 de ani, şi este îngropată în Sherman, alături de soţul ei.
