Dar cum aș fi putut să las să treacă acest Halloween fără să-mi dăruiesc “Oracolul păsării negre” de Deborah Harkness?!!! Adică al cincilea volum din “Cartea pierdută a vrăjitoarelor”, una dintre seriile mele de suflet!
Și dacă tot m-a prins sărbătoarea aceasta păcătoasă cu cardul în mână, normal că am mai adaugat câteva… nelegiuri în coș, că era păcat să bată curierul atâta drum pentru o singură carte. Nu?
Deci hai să-ți arăt ce am cumpărat de acest Halloween.
“Oracolul păsării negre” de Deborah Harkness
Începem cu Oracolul păsării negre, nu doar pentru că el e de vină pentru tot ce urmează, ci și pentru că volumul arată, după cum poți vedea în filmarea pe care am urcat-o pe facebook și pe instagram, ABSOLUT SUPERB!!!
Sinceră să fiu, nu știu când și dacă îl voi citi, așa cum nici volumul 4 nu l-am deschis, pentru că mă tem că Deborah Harkness le-a scris la presiunea editurii și a fanilor. Și după ce primele 3 cărți din serie au fost PERFECTE, sunt îngrozită de o eventuală dezămâgire.
Dar la cum arată volumul acesta, și dacă nu-l citesc, tot trebuia să-l dețin în biblioteca personală.
O singură întrebare-problemă mai am pentru editura Litera care a scos această bijuterie: cum facem să avem TOATĂ seria în aceleași condiții grafice?!!
Cum o promovează editura Litera:
ÎNFRUNTĂ ÎNTUNERICUL DIN FIINȚA TA… ȘI ÎNVAȚĂ SĂ ÎL ACCEPȚI
Atrași unul de celălalt, Diana – vrăjitoare și om de știință la Oxford – și Matthew – vampir și specialist în genetică – s-au îndrăgostit și au rămas împreună în ciuda tabuurilor din cele două lumi din care provin. Dar acum s-au trezit la viață puteri întunecate și sunt din nou puși la încercare: Diana și Matthew primesc o cerere oficială din partea Congregației, fiind înștiințați că trebuie să testeze puterile magice ale gemenilor lor în vârstă de șapte ani, Pip și Rebecca.
Preocupată de siguranța copiilor și dorindu-și cu disperare să evite aceeași soartă care i-a determinat pe propriii părinți să arunce o vrajă asupra ei pentru a o proteja de Congregație, Diana decide să lupte pentru viitorul familiei și răspunde mesajului scurt, dar îngrijorător primit de la Gwyneth Proctor, o strămătușă despre a cărei existență află abia acum: „E timpul să vii acasă, Diana“.
Oracolul păsării negre, o carte bântuitoare din toate punctele de vedere
Ajunsă în Ravenswood, la casa familiei Proctor și sub îndrumarea lui Gwyneth – o vrăjitoare expertă în magia superioară –, Diana intră într-o nouă etapă a existenței ei: trebuie să se confrunte cu trecutul sumbru și plin de secrete al familiei sale și să lupte cu tentația de a deține acele puteri magice la care visase întotdeauna. Dar oare își poate înfrânge teama de partea întunecată a magiei superioare și, în sfârșit, să-și folosească acest dar neprețuit?
„Această carte explorează cu pricepere legătura dintre amintiri, trecut și linia maternă – magia, durerea și speranța pe care mamele le transmit copiilor lor.“ JODI PICOULT
„Bântuitoare din toate punctele de vedere, aceasta este o poveste plină de secrete de familie, suferință sufletească și genul de magie profundă pe care numai Deborah Harkness o poate evoca. Veți fi fermecați!“ LEIGH BARDUGO
“Teodoreanu reloaded” de Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir
Este o carte de critică literară (dar nu numai, după cum ne avertizează autorii) care nu avea cum să-mi lipsească din bibliotecă având în vedere uriașa slăbiciune pe care o am pentru Ionel Teodoreanu.
Cum o promovează editura Art:
Situat la graniţa dintre istoria literară şi istoria ideilor, acest volum nu este doar o revizitare a lui Ionel Teodoreanu, ci şi cartografierea unei lumi apuse.
Angelo Mitchievici: Recitindu-l pe Ionel Teodoreanu, am avut mereu în minte sensul ascuns pe care, contemplând tablourile lui Poussin, Erwin Panofsky îl redescoperea în miezul utopiei arcadice – Et in Arcadia ego -, şi anume sensul unei fericiri prezente ameninţate de moarte acolo unde există toate semnele nostalgiei, ale reproiectării fericirii în trecut şi printr-o particulară soteriologie, în universul cărţii. Medelenismul arcadic al lui Teodoreanu l-am citit prin confruntarea cu antimedelenismul lumii care-l înconjoară, iar tensiunea creatoare care rezultă de aici construieşte nu numai personaje memorabile, o modernitate spectrală, ci şi inefabilul unei sensibilităţi inserate în contextul crepuscular al unei Moldove ce se duce şi ne seduce.
Ioan Stanomir: Volumul de faţă este o provocare critică şi una biografică. Explorarea textelor lui Ionel Teodoreanu a fost, simultan, şi o explorare a propriei mele vieţi: despărţire întârziată de adolescenţă, cartea reprezintă omagiul discret, adus sensibilităţii unei lumi care a fost. Situat la graniţa dintre istoria literară şi istoria ideilor, textul este şi o formă nostalgică de asumare a unei crepusculare identităţi moldoveneşti.
“Vederea oarbă” de Peter Watts
Este una dintre cele două cărți pe care le-am luat ca să i le dăruiesc lui Oliver, colegul de blog, pentru că… merită 🙂 ! Nu știu nimic despre ele decât că și le dorea, așa că să vedem ce zic editurile. Din promovarea celor de la Eagle, înțeleg că “Vederea oarbă” este roman finalist la Premiile Hugo, ceea ce eu zic că e de bine, iar autorul Peter Watts este un supraviețuitor al… unei boli carnivore…?!!! Poftim?!!!
Cum o promovează editura Eagle:
Două luni de tăcere, timp în care o lume întreagă și-a ținut respirația.
Acum, o sondă spațială pe jumătate abandonată, trecând pe lângă orbita lui Neptun, aude o șoaptă de la marginea sistemului solar: un semnal slab care mătură cosmosul ca o rază de far. Orice ar fi acolo, nu vorbește cu noi. Vorbește cu vreo stea îndepărtată, poate. Sau poate cu ceva mai apropiat.
Peter Watts este un fost biolog marin, supraviețuitor al unei boli carnivore și (conform guvernului american) element indezirabil, ale cărui romane – în ciuda unei atenții nesănătoase pentru vampirii spațiali – au devenit texte obligatorii pentru cursuri universitare, de la filosofie la neuropsihologie.
Romanul său de debut (Starfish) a fost New York Times Notable Book, în timp ce al patrulea roman al său (Blindsight) a fost finalist la numeroase premii nord-americane de gen, fără să câștige exact niciunul dintre ele. (Cu toate acestea, a câștigat o grămadă de premii în străinătate, ceea ce sugerează că traducătorii săi ar putea fi scriitori mai buni decât el). Opera sa este disponibilă în 24 de limbi, a apărut în 36 de antologii ale celor mai bune antologii ale anului și a fost nominalizată la 60 de premii într-o duzină de țări.
Cărțile lui Peter Watts, sursă de inspirație pentru o serie de jocuri video
Lista (semnificativ mai scurtă) de 22 de victorii efective include Hugo, Shirley Jackson și Seiun. Printre eforturile recente se numără The Freeze-Frame Revolution (The Freeze-Frame Revolution, iunie 2018, la Tachyon) și colaborarea la o operă științifică black metal despre trimiterea peștilor plămân marmorați pe Marte, finanțată de guvernul norvegian (opera, nu peștii plămân).
Câteva dintre lucrările lui Watts sunt în prezent în curs de opțiune pentru dezvoltarea de filme, iar opera sa a fost citată ca sursă de inspirație spirituală pentru o serie de jocuri video de profil înalt. În prezent, el își împarte timpul între a scrie propriile ficțiuni și a servi ca mercenar pentru o serie de dezvoltatori de jocuri și tipuri de filme. În ciuda acestor activități, încă nu a economisit suficient de mult pentru a putea participa la prăbușirea civilizației occidentale (care va avea loc cândva între 2040-2050, conform studiilor de la MIT și de la Universitatea din Melbourne). Oricum, sunt șanse ca el să fie mort până atunci.
În momentul scrierii acestui articol, Watts locuiește în Toronto împreună cu autoarea de fantasy Caitlin Sweet, patru pisici, o pereche de iepuri subterani, doi dolari de argint (peștii, nu moneda) și o gașcă de ratoni duri, care îl scutură în fiecare vară pe verandă pentru crochete. Îi place de toți aceștia semnificativ mai mult decât de majoritatea oamenilor pe care i-a întâlnit.
“Legende & Latte” de Travis Baldree
Celălalt titlu pe care l-am luat pentru Oliver are o copertă care mă duce cu gândul la simpaticul Shrek. Deci sper să fie o carte la fel de simpatică precum celebrul desen animat.
Cum o promovează editura Alice Books:
UN ROMAN HIGH FANTASY CU MIZE SCĂZUTE
O carte dulce, frumoasă și, mai presus de orice, blândă. O recomand din tot sufletul. – SEANAN MCGUIRE
După un trai cu vărsare de sânge și recompense, Viv își agață, în sfârșit, paloșul în cui.
Orca sătulă de lupte își propune să o ia de la început și să deschidă prima cafenea din orașul Thune. Dar rivali vechi și noi stau în calea succesului ei – ca să nu mai spunem că nimeni nu are nici cea mai vagă idee ce este cafeaua.
Dacă Viv vrea să lase trecutul în urmă și să-și îndeplinească planurile, nu va reuși de una singură.
Dar adevărata răsplată a drumului neexplorat o reprezintă călătorii pe care îi întâlnești pe parcurs. Și fie că sunt aduși laolaltă de magia străveche, de foitaje sau de o ceașcă de cafea proaspătă, ar putea deveni parteneri, o familie și ceva mai profund decât și-ar fi putut închipui vreodată.
O poveste înduioșătoare despre lucrurile mărunte din viață. Odă închinată cu afecțiune genului, cartea este o lectură obligatorie pentru orice jucător de D&D care s-a întrebat vreodată ce se întâmplă după «și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți». – CASSANDRA KHAW
Luați o pauză de la luptele monumentale și salvarea lumii. Aceasta e noua mea lectură de suflet. – GENEVIEVE GORNICHEC, AUTOAREA THE WITCH’S HEART
“Cireșarii” de Constantin Chiriță
Și, nu în ultimul rând, mi-am luat Cireșarii, pentru că la cea mai recentă mutare, prilej de reorganizat, verificat, șters, scuturat în toată biblioteca, am descoperit șocată că eu nu dețin acest titlu care mi-a fermecat copilăria. Ceea ce era inadmisibil!
Dar gata, m-am liniștit, am rezolvat 🙂 !
