De trei ori m-am uitat în dicționar că nu-mi venea să-mi cred ochilor: adică eu toată viața am pronunțat greșit capitala Turciei?!! Așa că am luat la verificat și alte exemple. Jale, îți spun!!!
Neapărat vreau să subliniez că de mare ajutor în realizarea listei cu numele proprii străine pe care le greșim cel mai des mi-a fost volumul Capcane ale limbii române de Gh. N. Vasilache, apărut la Editura Corint.
-Capitala Turciei, Ankara, se pronunță cu accent pe prima silabă, Ankara, nu pe penultima.
-Capitala Columbiei, Bogota, se pronunță cu accent pe ultima silabă, Bogota, nu pe penultima.
-Bosfor, strâmtoarea care unește Marea Neagră cu Marea Marmara, se accentuează pe ultima silabă, Bosfor, nu pe prima.
-Capitala Belgiei, Bruxelles, se pronunță Brüsel, nu Bruksel.
-Chicago se pronunță cu ș (șikago), nu cu ci (cikago).
-(Turnul) Eifel se pronunță e-fel, nu ai-făl.
-Statul Honduras (pronuntat onduras) are accentul pe penultima silabă, Honduras, nu pe prima.
-Orașul spaniol Malaga, port la Marea Mediterană, are accent pe prima silabă, Malaga, nu pe penultima.
-Michigan, stat american, se pronunță Mișigăn.
-Monaco, statul de pe Coasta de Azur, poate fi accentuat atât pe penultima silabă, Monaco, cât și pe ultima – Monaco.
-Capitala Ciprului, Nicosia, are accentul pe penultima silabă, Nicosia, nu pe antepenultima.
-Peru se pronunță cu accent pe ultima silabă, Peru, nu pe prima. Locuitorii lui se numesc peruani sau peruvieni.
-Ucraina se pronunță în trei silabe (U-crai-na), nu în patru silabe (U-cra-i-na), iar locuitorii săi se numesc u-crai-neni, nu u-cra-i-neni.
Care sunt numele proprii străine pe care le greșești tu cel mai des?
