Autor: Silvia Colfescu
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Vremea
Anul apariției: 2013
Traducere:
Dacă mă pui să-mi imaginez niște mătuși fabuloase, am să le “pictez” în mătăsuri și catifele grele, în culori întunecate și pline de mister, cu miros de pudră și parfumuri dulceag stăruitoare, voalete, degete împodobite cu inele complicate și decolteuri delicat înnobilate de camee sau perle.
Așa le-am găsit, parțial, și în cartea Silviei Colfescu, „Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene”. Parțial, pentru că doamnele în cauză – “mătușile mele adevărate, câteva mătuși adoptate și chiar mătuși ale prietenilor mei” – au avut șansa de a se fi născut înainte de venirea comuniștilor la putere, dar nu suficient de înainte încât să nu fie lovite de nenorocirile acestui regim strâmb.
Le cunoaștem, așadar, pe tante Marie, care, după ce a fost deposedată de avere de comuniști, a mai și fost aruncată în închisoare, dar după eliberare, a avut puterea să ia viața în piept și, în ciuda educației, să treacă la munca de jos; pe tante Griggia, care, la fel ca tante Marie, a rămas fără avere după instalarea “roșilor”, ba chiar și fără soț, care s-a sinucis când a văzut către ce dezastru se îndreaptă și n-a putut suporta rușinea. Griggia, care se îmbracă mereu în gri și pare a avea o pasiune pentru bijuteriile de prost gust, dar… ce să vezi?, aceste bijuterii ascund o poveste demnă de filme și ofera un deznodământ neașteptat poveștii ei.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
O cunoaștem și pe Elena A. von B., născută în Rusia în familia unor duci de origine germană, care s-a măritat cu un italian bogat, apoi, în timpul unei călătorii în Elveția, și l-a adăugat în palmares pe studentul român Ștefan C., devenind, fără vreo strângere de inimă, bigamă. Apoi, în scenă intră Elena fiica, măritată cu un ofițer englez, apoi ajunsă, deja văduvă, la Londra, unde s-a căsătorit cu directorul unui local de noapte.
În aceleași pagini descoperim cum, din pricina comuniștilor, Antoinette, o frumusețe răvășitoare căsătorită cu un văduv bogat, ajunge la bătrânețe să se întrețină din croitorie, și cum tante Zoe, o mătușă acră ca o aguridă, lasă o avere neașteptată unei rude… neașteptate, după ce altele o suportă cu stoicism o bună bucată de timp.
Ar fi contat enorm o poză, un document, un portret, poate un extras dintr-un jurnal
Micile istorioare sunt fascinante, dar te lasă, la final, cu un sentiment ușor frustrant de… neîmplinire. Asta să fie tot? Am senzația că dacă s-ar fi străduit un pic, autoarea ar fi dat greutate și ceva mai multă autenticitate acestor povești de viață. De vreme ce nu vorbim tocmai despre niște străine ei – să nu uitam că o parte sunt chiar mătușile Silviei Cofescu – puțină muncă de documentare, cred eu, n-ar fi fost o sarcină imposibilă. Ar fi contat enorm o poză, un document, un portret, un arbore genealogic, poate un extras dintr-un jurnal… Orice ar fi putut veni în completarea “lucrurilor pe care mi le mai amintesc despre câteva mătuși fabuloase”, cum mărturisește scriitoarea. Asta, ca să nu creeze senzația că a ales calea cea mai ușoară.
Nu m-a încântat nici că am găsit niște povestioare mai de umplutură inserate printre cele cu adevărat interesante. Cantitatea nu compensează lipsa calității, iar când calificăm o persoană drept fabuloasă trebuie s-o facem obiectiv, dacă o dăm apoi lumii, tipărindu-i povestea, fiindcă ceilalți nu o vor privi cu ochii noștri, de rude/cunoștințe, ci cu unii mult mai critici.
Una peste alta, este o lectură de weekend foarte plăcută. Și o întoarcere în timp plină de farmec, în ciuda micilor neajunsuri.
Ce-am scris când am început să citesc „Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene”
Cu lectura aceasta, sunt sigură că ies din toate tiparele și ofer varietate 🙂 . Am fugit de autori români? Silvia Colfescu e cât se poate de româncă! Am evitat povestirile, preferând o singură poveste mare, închegată? Istorioare = povestiri, așa că, iată încă un “fix” înlăturat! 🙂
Din spusele autoarei, am înțeles că-mi pot băga nasul în viața unor femei deosebite. Hm… M-am bănuit, la început, de o ușoară curiozitate de tip tabloid, însă cum femeile despre care promite Silvia Colfescu să facă dezvăluiri sunt “mătuși fabuloase”, nu Daniela Crudu sau Bianca Drăgușanu, am deschis până la urmă cartea cu același sentiment cu care schimbi canalul la TV, dând pe Discovery. Pentru că, până la urmă, vorbim despre un documentar. Să vedem cât de bine e realizat…
