„Maestrul şi Margareta“, romanul scris de Mihail Afanasievici Bulgakov, a fost interzis şi distrus în timpul regimului dictatorial al lui Stalin. Scriitorul de origine ucraineană l-a rescris apoi din minte. „Îl ştiu pe de rost!“, a exclamat el. Romanul a devenit unul dintre cele mai bune din literatura universală. Și… unul dintre preferatele mele 🙂 .
Bulgakov (1891-1940) a început să lucreze la roman în anul 1930. L-a terminat de scris zece ani mai târziu, cu puţin înainte să moară. Dar abia după alţi 26 de ani, opera avea să fie publicată. În spatele acestei simple cronologii, se ascunde istoria tumultuoasă a cărţii, scrie Adevărul.
Povestea de dragoste a dramaturgului cu cea de-a treia soţie a sa, Elena Sergheevna Şilovschi, muza pentru personajul Margareta din carte, anii tulburi trăiţi de acesta în regimul comunist al lui Stalin, cât şi gravele lui probleme de sănătate sunt câteva dintre reperele personale ale lui Bulgakov regăsite în „unul dintre cele mai bune romane ruseşti ale secolului XX“, aşa cum publicaţia americană „ The New York Times“ l-a apreciat.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Manuscrise puse pe foc, dar care „nu ard“
Când Bulgakov începe să lucreze la „Maestrul şi Margareta“, în 1930, scriitorul îşi numeşte cartea „Romanul despre diavol“, dar, pe parcursul anilor, îi schimbă de mai multe ori denumirea, intitulând-o „Magicianul negru“ sau „Prinţul întunericului“.
În cei zece ani până la finalizarea romanului, manuscrisele, de care se simte bântuit – „în cap îmi umblă Margareta mea, motanul, tot felul de zboruri“ –, sunt fie arse, considerate periculoase, fie pierdute şi greu recuperate. De altfel, fraza „Manuscrisele nu ard“ devine una dintre expresiile-cheie din romanul „Maestrul şi Margareta“.
Bulgakov îşi notează toate aceste gânduri întunecate în jurnale, care vor fi mai târziu publicate în cartea „Corespondenţă. Jurnale“, tradusă în limba română de Ana-Maria Brezuleanu. Scrie şi despre persecuţiile autorităţilor, care nu-l sperie. Ba dimpotrivă! Îl ambiţionează să-şi continue romanul, rescriind, din memorie, paginile distruse şi afişând o atitudine sfidătoare: „Îl ştiu pe de rost“.
În ultimii doi ani de viaţă, lucrează cel mai intens la roman, „ca un martir“. Dar scriitorul este slăbit de boala moştenită de la tatăl său, nefroscleroză. Suferă migrene cumplite, începe să aibă tulburări de vedere, până când orbeşte. Căzut la pat şi orb, Bulgakov este ajutat să-şi încheie romanul de soţia lui, Elena Sergeevna Şilovschi, căreia îi dictează ultimele retuşuri.
În însemnările sale, scriitorul vorbeşte despre „baba cu coasa“. Îndrăzneşte chiar o bravură aparte: „După cum se ştie, există un singur mod decent de a muri: lovit de glonţ, dar, din păcate, nu am o asemenea armă“. Nici dârzenia şi nici dragostea nu-l salvează, punând punct romanului şi vieţii pe 10 martie 1940. Bulgakov nu apucă să-şi vadă romanul publicat. Va fi tipărit, într-o formă cenzurată însă, abia după 26 de ani în vremea lui Hruşciov.
Elena, soţie, muză, dactilograf, „vigoarea inimii mele slăbite“
În scurta sa viaţă – 49 de ani –, Bulgakov a fost căsătorit de trei ori. Pe soţia din urmă, rusoaica Elena Sergheevna Şilovschi, a cunoscut-o pe 28 februarie 1929. Amândoi s-au îndrăgostit instantaneu unul de celălalt. La acea dată, Elena era căsătorită, avea doi băieţi, pe Evgheni şi pe Serghei. Însă nu a putut să ignore şi să uite, aşa cum mărturiseşte în memoriile sale, acel „coup de foudre“ cu talentatul Bulgakov. După aproape doi ani, Elena i-a devenit soţie, muză pentru personajul Margareta din roman, fan, dactilograf, „prietena mea, forţa şi vigoarea inimii mele slăbite“.
„Simpatia“ pentru Pilat din Pont
Boala resimţită acut de Mihail Bulgakov în ultimii ani de viaţă este descrisă amplu în însemnările acestuia. Se prespune că este expusă și în suferinţele unuia dintre personajele romanului său, Pilat din Pont. Un grup de cercetători în neuroştiinţe de la Universitatea Brown, din Providence (SUA), a realizat un studiu intitulat „Simpatia pentru Pilat din Pont. Hemicrania în romanul «Maestrul şi Margareta» al lui Mihail Bulgakov“. Lucrarea susţine că Bulgakov descrie amănunţit migrenele suferite de personajul Pilat din Pont plecând de la experienţele personale.
„În roman este explicat foarte detaliat cum se manifestă un atac de migrenă. În plus, se pune mare accent pe osmofobie (n.r. – frica de mirosuri; de regulă persoanele afectate de migrene au şi osmofobie)“, spun cercetătorii. Pentru această ipoteză, grupul de americani a studiat biografia autorului, problemele de sănătate ale acestuia precum şi notele din jurnal atât ale lui, cât şi ale soţiei sale despre astfel de stări.
