Ioan Slavici s-a numărat printre primii investitori din staţiunea Buşteni, unde a ridicat un complex de băi minerale şi un hotel-cazinou. Chiar dacă afacerile au mers foarte bine o vreme, într-un final scriitorul a fost nevoit să-şi vândă tot ce avea prin casă.
Printre cei care şi-au încercat norocul pe Valea Prahovei s-a aflat şi scriitorul ardelean Ioan Slavici. Acesta cumpărase un teren în zona Buşteniului, iar în 1903, a înfiinţat, cu un anume Roman Ciorogariu, un stabiliment balnear, exploatând apele minerale curative care izvorau din munte.
Protipendada care însoţea vara Casa Regală la Sinaia se oprea, pentru tratamente, şi la Buşteni, astfel că afacerea are succes câţiva ani buni.
Mare admirator al naturii, Slavici se îndrăgosteşte atât de tare de locurile Buşteniului, încât rămâne aici, în fiecare an, lungi perioade de timp. Bunul său prieten, I.L. Caragiale, îi ironiza aventurile pe munte, pe un măgăruş, spunând despre Slavici că „este plecat de acasă“.
La rândul său, Ioan Slavici nu putea înţelege comportamentul lui Caragiale într-un peisaj de vis cum este Buşteniul.
Am stat cu el o vară la Buşteni. El îşi petrecea timpul mai într-un restaurant, mai prin altul, mai plimbându-se prin parc, pe şosea ori pe peronul gării unde se aduna lumea. Niciodată n-am reuşit să-l înduplec a lua parte la excursiunile ce făceam prin împrejurimi şi râdea de mine când îi vorbeam despre plăcerea de a străbate înfundăturile văilor şi peste coste prăpăstioase pănă-n poemile culmilor.
Ioan Slavici despre I. L. Caragiale
Planurile hotelului
Succesul stabilimentului l-a determinat pe Ioan Slavici ca, în 1907, împreună cu mai mulţi oameni de afaceri, printre care şi vechiul său asociat, Ciorogariu, să înceapă negocierile pentru construirea tot în Buşteni a unui hotel dotat cu un cazino.
Discuţiile trenează o perioadă. Într-un final, Slavici rămâne doar cu o mică parte din viitoarea investiţie. Ulterior, scriitorul se retrage definitiv din afacere. Slavici îi era dator partenerului cu o sumă importantă de bani pentru investiţia în Băile Minerale, majoritatea profitului mergând către plata acesteia şi către rezolvarea unor încurcături financiare ale lui Slavici.
Clădire emblematică pentru Buşteni
În 1909, după foarte multe discuţii, planurile demarează şi încep lucrările la una dintre cele mai impunătoare construcţii ale Buşteniului, Hotel Casino Palace. Acţionar majoritar era Theodor Florescu, unul dintre marii politiceni şi oameni de afaceri ai epocii.
Arhitect este ales Paul Smărăndescu, pe atunci un tânăr necunoscut. El va deveni însă un nume celebru pentru arhitectura românească a primei jumătăţi de secol XX şi autor a peste 155 de proiecte între anii 1907 şi 1941. Printre acestea se numără Hotel Palace din Predeal, Hiprodromul Floreasca din Bucureşti, Palatul Societăţii Astra Română, Palatul Ziarului Universul, Hotel Cerbul din Sinaia etc.
În anul 1912, hotelul, a cărui arhitectură aminteşte de culele olteneşti, era gata. Dispunea de ultimele dotări ale epocii, de la becuri, instalaţii de încălzire, apă caldă, canalizare, telefon şi salon cu automat de muzică şi saloane de cazino.
Hotelul a fost şi una dintre primele clădiri din România pentru care au fost folosite grinzi din beton armat, fiind în momentul construcţiei o atracţie în Buşteni. Dimensiunile sunt impresionante chiar şi astăzi, fiind una dintre cele mai mari clădiri în stil neo-românesc.
Între anii 1916 şi 1918, trupele de ocupaţie austriece, maghiare şi germane au rechiziţionat clădirea pentru comandamentul local.
Lăsat de izbelişte după Revoluţie, hotelul a schimbat mai mulţi proprietari. În prezent este abandonat.
Falimentul lui Slavici
Investiţiile lui Slavici la Buşteni, în băile minerale şi hotelul-cazino, i-au adus într-un final falimentul.
În 1912, înglodat în datorii, scriitorul este nevoit să-şi vândă biblioteca şi tot ce avea de preţ în casă, fără a-şi putea salva însă investiţia.
Unde în Bușteni sunt ruinele acestui fost hotel?