Nu cred că mai e noutate pentru cei/cele care citesc acest blog că am o adevărată slăbiciune pentru lumea magiei şi pentru cărţi cu vrăjitori.
Iar în viaţa reală, puţinii musafiri care nu sunt la curent cu aspectul află încă de la intrarea în casă, când văd plăcuţa cu “Boss Witch” atârnată lângă uşă. Sau când ridică ochii şi zăresc vrăjitoarea din fier care se învârte, după cum bate vântul, pe balcon (bine, asta când nu o dau jos, căci scârţâie îngrozitor, ca orice vrăjitoare adevărată 🙂 , la primele adieri de… vijelie).
Dar acum simt că am trecut la un nou nivel în pasiunea mea, iar două cărţi cu vrăjitori pentru oameni mari, cum le-am numit eu, stau mărturie.
“Iconografia vrăjitoriei în arta religioasă românească. Eseu de antropologie vizuală” de Ioan Pop-Curşeu şi Ştefana Pop-Curşeu
Habar n-am cum am ajuns, într-o zi, să dau peste volumul de faţă… prin ce cotloane ale internetului am cotrobăit… sau ce vrăjitorie s-a împlinit de mi-a căzut sub ochi “Iconografia vrăjitoriei în arta religioasă românească. Eseu de antropologie vizuală” de Ioan Pop-Curşeu şi Ştefana Pop-Curşeu.
Ce ştiu însă este că m-a trecut un fior în momentul în care pe ecranul laptopului meu a apărut titlul acesta coborât parcă de pe rafturile cu lucrări academice. Vrăjitorie? Românească? Artă religioasă? Totul într-un studiu serios, aprofundat, certificat, ca să zic aşa?!!! Şi însoţit de poze!!! Pfffff… TREBUIE SĂ AM ACEASTĂ CARTE ACUM!!!
Până să fac copy/paste după prezentarea editurii, vreau să-ţi mai explic una-alta doar ca să nu crezi că am luat-o razna. Sau că mi s-a făcut vreo vrajă, ceva 🙂 …
De unde pasiunea mea pentru cărţi cu vrăjitori?
Pasiunea mea pentru cărţi cu vrăjitori s-a născut cu mult înainte să apară Harry Potter în viaţa mea. Şi dincolo de lecturile mele insistente, mai mult sau mai puţin fantastice, cu vrăjitoare călare pe mături sau cu vrăjitori meseriaşi-învârtitori-de-baghete, tot timpul mi-am dorit, oricât de paradoxal ar suna, să mă apropii de acest domeniu şi dintr-o perspectivă ştiinţifică. Pe barba lui Merlin, te rog să nu uiţi că am fost în stare să mă înscriu la o universitate din America, la un curs care îl studia pe Harry Potter din punct de vedere… ştiinţific 🙂 !
Prin urmare, sper că înţelegi acum ce mi-a venit cu cartea aceasta, care cred că va sta o perioadă îndelungată pe noptiera mea.
Cum este promovat volumul de Editura Şcoala Ardeleană:
Pornind mai ales de la date culese pe teren, care au fost puse în paralel cu informaţii extrase dintr-o vastă bibliografie, cercetarea de faţă, desfăşurată de-a lungul multor ani, şi-a propus o investigare a iconografiei vrăjitoriei în cultura română, așa cum se configurează ea în legătură cu o temă fundamentală a artei religioase: Judecata de Apoi.
Prezentul studiu se doreşte a fi o contribuţie la antropologia vizuală, dat fiind că are în vedere modul în care imaginarul a modelat reprezentările iconografice, dar şi măsura în care acestea au devenit purtătoarele unor semnificaţii sociale, creând vectori de sens în comunităţile care aveau acces la ele.
Analizele din această carte au fost foarte sensibile la chestiuni de diacronie (istoria artei, istoria limbii române, cronologia generală a vrăjitoriei româneşti şi europene), precum și la principiile riguroase ale analizei iconografice şi iconologice. Nădăjduim că punerea în relație a imaginilor care arată chinurile vrăjitoarelor în Iad cu diverse categorii de texte și cu credințe populare dintre cele mai variate va trezi interesul unui public cât mai larg, stimulându-l să se implice activ în conservarea și valorificarea patrimoniului artistic românesc.
Cine sunt autorii
Ioan Pop-Curşeu (n. 1978) este prof. dr. habil. la Facultatea de Teatru şi Film a Universităţii Babeş-Bolyai, Departamentul de Cinematografie şi Media, membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj, al Asociaţiei de Ştiinţe Etnologice din România şi al Academia Europaea, secţiunea Film, Media and Visual Studies. A făcut parte din mai multe programe şi grupuri de cercetare, fiind directorul unui proiect Uefiscdi Tinere Echipe, cu titlul Iconografia vrăjitoriei, o abordare antropologică: cinema, teatru, arte vizuale (2018-2020).
* * *
Ştefana Pop-Curşeu (n. 1979) este conferenţiar dr. la Facultatea de Teatru şi Film a Universităţii Babeş-Bolyai şi director artistic al Teatrului Naţional „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Este redactor-şef al revistei academice de studii teatrale Studia UBB Dramatica şi membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj, a UNITER şi AICT, precum şi a unor importante institute de cercetare din Franţa: IRET, Paris III – Sorbonne Nouvelle, şi C.I.R.R.A.S., Centre National du Théâtre.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
“The Oxford Illustrated History of Witchcraft and Magic” de Owen Davies
Tot de o abordare serios-ştiinţifică a istoriei vrăjitoriei vorbim şi în cazul volumului în limba engleză: “The Oxford Illustrated History of Witchcraft and Magic”, pe care l-am primit în dar de la prietenul meu (care oricum mă suspectează de oarece înclinaţii vrăjitoreşti, dar o spune cam cu jumătate de gură… aşa… cred că de frică să nu-l transform în cine ştie ce arătanie 🙂 ).
Desi pe copertă apare numele lui Owen Davies, care este, din câte înţeleg, un specialist al subiectului, volumul cuprinde, de fapt, o serie de articole scrise de mai mulţi cercetători despre istoria credinţelor şi practicilor magice şi despre felul în care oamenii s-au raportat la supranatural din cele mai vechi timpuri şi până în contemporaneitate.
Spre marea mea încântare, volumul, cât e el de academic şi de scorţos, se încheie cu… câteva pagini dedicate lui Harry Potter!!!
(Bine, am zărit-o pe acolo şi pe Buffy, spaima vampirilor, dar cred/sper că a fost doar o iluzie optică. Nu pot s-o sufăr pe Buffy, în timp ce Oliver, colegul de blog, a fost în tinereţe un maaaare admirator al ei… dacă înţelegi ce vreau să zic 🙂 !!!).
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Tu ce cărţi ţi-ai mai cumpărat în ultima vreme?
