“Culisele puterii, vol. 1” de Michael Dobbs – cartea vs. serialul – Ana are carti!

“Culisele puterii, vol. 1” de Michael Dobbs – cartea vs. serialul

Da, ştiu, până să intrăm în detalii, ai vrea să afli răspunsul la întrebarea: care e mai tare – cartea sau filmul?

Ca să nu te ţin în suspans (deşi avem de-a face cu un thriller politic, puţin suspans cred că era parte obligatorie din “recenzie”, dar mă rog …), răspunsul e clar: CARTEEEEEEA!!!

Şi acum să trecem la argumente…

Din start îţi spun: dacă ai urmărit serialul cu sufletul la gură, nu face aceeaşi greşeală ca mine, amânând momentul în care te apuci de carte! Nimic din ce ai văzut la televizor nu o să-ţi strice în vreun fel plăcerea lecturii. Scenariştii americani şi-au luat o atât de mare libertate faţă de original, încât cartea şi serialul ajung într-un fel să se completeze, ceea ce mi se pare remarcabil!

Parlamentul britanic vs. Casa Albă

Dacă Kevin Spacey te familiarizează cu culisele politicii americane, în cartea lui Michael Dobbs avem de-a face cu… Parlamentul britanic! Aceasta e prima surpriză pe care ţi-o rezervă volumul! Aşa că, după un moment scurt de stupoare, mi-am dat un restart mental şi mi-am mutat bagajele din America în Anglia.

E evident că Michael Dobbs ştie cu ce “se mănâncă” politica britanică, că doar n-a lucrat degeaba atâţia ani cu Margaret Thatcher (!). Dar o clipă de inspiraţie l-a făcut să ia toată experienţa acumulată şi, combinând-o cu un condei senzaţional, să ţi-o servească sub forma unui thriller politic de primă mână, care nu te va pierde în detalii plictisitoare, din contră!

Francis Urquhart vs. Francis J. “Frank” Underwood

house-of-cards

Francis Urquhart n-are nici un Dumnezeu în maşinaţiunile lui pentru a ajunge la putere, exact ca Francis J. “Frank” Underwood, “omologul” din serial, însă spre deosebire de americanul care vâna postul de preşedinte, englezul vrea să fie premier. Nu cred că mă poate acuza nimeni de spoilere dacă îţi spun şi că va reuşi (că doar nu te aşteptai la altceva, nu?). Însă toate planurile malefice pe care le face Francis sunt atât de alambicate şi de pline de imaginaţie – peste tot ce-a bifat Frank în primul sezon al serialului, că nu de puţine ori m-am întrebat cum naiba poate să jongleze cu atâtea mingi fără să-i scape niciuna.

În plus, între două trădări, trei scheme, cinci minciuni şi… câteva crime, Francis reuşeşte să fie mult mai uman ca Frank. Cum e posibil aşa ceva?! Păi, cred că pentru asta trebuie să le mulţumim tot scenariştilor americani care i-au pus lui Frank în cârcă toate viciile şi păcatele care în carte sunt cât de cât echilibrat împărţite între personaje. Adică, o fi Francis cel mai mare nenorocit, dar lasă că nici cu rivalii lui în politică nu mi-e ruşine.

Mortima Urquhart vs. Claire Underwood

tumblr_nkjro7XsIJ1qm6z8wo1_1280

Singura dezamăgire pe care ţi-o provoacă volumul e că soţia lui Francis… nu există! Dacă clipeşti în momentul nepotrivit, o ratezi, atât de razant trece prin pagini. În timp ce Claire Underwood este personajul meu preferat din serial (şi nu doar pentru că arată şi se îmbracă SENZAŢIONAL 🙂 ), iar relaţia dintre ea şi sotul ei devine chiar punctul central al acţiunii, în carte Mortima (da, chiar aşa o cheamă! – eu m-am gândit la 101 Dalmaţieni şi la Familia Addams când i-am văzut numele), nici măcar un rol secundar mai decent nu are. Pur şi simplu, a fost condamnată să împingă tava (în sensul că face pe gazda pe la petrecerile soţului ei) şi… ATÂT! Dar n-am lăsat acest aspect să atenteze la cele 5 stele acordate, în fond înţeleg că am de-a face cu primul volum dintr-o trilogie, deci are tot timpul să-şi ia revanşa! Sper!

Mattie Storin vs. Zoe Barnes

url-42-640x425Unde a lipsit Claire/Mortima, a compensat ziarista Mattie Storin (versiunea originală a lui Zoe Barnes de la tv). Nu ştiu cum a făcut Michael Dobbs, dar a reuşit să transforme personajul care mi-a plăcut cel mai puţin în serial în preferatul meu din carte. Dacă pe micul ecran Zoe Barnes pare extrem de dornică să-şi ridice fusta şi să-şi adâncească decolteul pentru… a-şi face meseria?!, hmm, în creaţia lui Dobbs, conştiinţa îi dă mari bătăi de cap lui Mattie, mai ales în momentul în care începe să realizeze adevărata amploare a planului lui Francis. Iar soarta pe care i-a destinat-o Dobbs în carte m-a şocat de-a dreptul, mai ales că nu credeam că mă mai poate surprinde nimic după moartea de care a avut parte în serial – în fond, de câte ori poţi să cazi de pe canapea din cauza aceluiaşi personaj?! Îţi spun eu, DE DOUĂ ORI!

Bifez un mare plus în dreptul cărţii şi pentru felul în care e prezentată situaţia ziarelor din Anglia (subiect despre care ţi-am spus deja că mă interesează enorm), felul în care politica şi presa mai mult sau mai puţin tabloidă îşi construiesc zi de zi relaţia de “love & hate”, una neputând să existe fără cealaltă, veşnic angrenate într-un joc de-a “cine manipulează mai mult şi mai bine”.

Citatele de la începutul fiecărui capitol vs. momentele din film când Kevin Spacey vorbeşte cu TINE

chinese-phone-company-oneplus-paid-300000-to-have-its-smartphones-appear-in-house-of-cardsDupă ce am terminat cartea, am luat-o de la capăt. De data aceasta doar ca să recitesc citatele de la începutul fiecărui capitol care îţi fac cunoştintă cu felul în care gândeşte Francis Urquhart. Combinate cu vocea şi chipul lui Kevin Spacey (îmi pare rău, dar n-am putut să mi-l scot din cap nici un moment), mostrele de psihologie pusă în slujba răului, caracteristică lui Francis, sunt ABSOLUT SENZAŢIONALE şi a fost necesar un mare efort de voinţă din partea mea ca să nu le aplaud cinismul, propriul meu sistem de valori bătându-mi obrazul şi atrăgându-mi atenţia că eu sunt, totuşi, un om BUN!

Ca să mă scutur de o eventuală ruşine, dau copy/paste aici după unele dintre ele şi… spune tu dacă n-am dreptate!!!

“Cristofor Columb a fost o mare dezamăgire. Când a plecat la drum, habar nu avea unde mergea, iar când a ajuns la destinaţie nu ştia unde se află.”

“Isus ne-a spus să ne iertăm duşmanii şi cine sunt eu să mă pun rău cu cel Atotputernic? Dar în înţelepciunea lui nemăsurată, nu a zis nimic despre faptul că trebuie să-ţi ierţi prietenii, mai ales familiile lor. Mă bucur să-i urmez sfatul în această privinţă”.

“Vremea schimbării vine atunci când schimbarea nu mai poate fi oprită. Altfel spus, când îl apuci pe unul de boaşe şi îl tragi tare, nu poate decât să vină după tine”.

“Politica solicită sacrificiu. Sacrificiul altora, evident. Orice ar obţine un om sacrificându-se pentru ţara lui, e un câştig mai mare când le dai altora voie s-o facă înaintea ta”.

CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:

Cei care mă cunosc ştiu că sunt una dintre cele mai mari fane “House of Cards”. Atenţie!, vorbim de serialul american, cu GENIALUL Kevin Spacey, nu de cel englezesc, despre care doar am auzit că există, dar n-am văzut nici un episod şi, sinceră să fiu, nici nu prea îmi vine să merg pe aroganţa britanicilor care se laudă că “al lor” e mai tare decât “al americanilor”. O fi, dar la ce i-a ajutat 🙂 ?

Prin urmare, dupa ce m-am păcălit “evadând” în Afganistan cu “Splendida cetate a celor o mie de sori” a lui Khaled Hosseini, am decis că e momentul să-mi fac singură norocul, aşa că am scos din raft “Culisele puterii” de Michael Dobbs, cartea care stă la baza celor două producţii tv.

De la bun început mi-a fost clar că “recenzia” va ieşi din tiparele noastre obişnuite (mă rog, dacă putem vorbi de “tipare” şi “obişnuit” când ne referim la anaarecarti.ro…). Şi spun asta pentru că, deşi am lăsat “Culisele puterii” destul de mult timp pe rafturile cărţilor necitite după ce am primit-o cadou de la Oliver, în speranţa că o să mă mai scutur de impresiile provocate de serial, n-am reuşit şi pace! Şi atunci mi-am zis: “Asta e, “n-o recenzăm”, o comparăm!”.

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI sau de AICI

Alege varianta potrivită pentru tine!

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate