Dacă tot se apropie 9 august, Ziua Internațională a Iubitorilor de Cărți, m-am gândit să-ți arăt una dintre comorile din biblioteca mea. Poate nu e cea mai veche carte, poate nici cea mai frumoasă sau cea mai scumpă, dar pentru mine e neprețuită. Pentru că a fost printre primele cărticele pe care le-am citit singură-singurică, după ce am învățat de bine-de rău literele.
Cine e Niță Peniță? este un volumaș pentru copii scris de Victor Vîntu și ilustrat de Gion Mihail, publicat de editura Tineretului în 1958. Cele 12 povestiri care-l alcătuiesc îl au în centru chiar pe Niță Peniță din titlu, un băiat în clasa a V-a. Dincolo de aventurile palpitante cu care m-a captivat puștiul, eu mai am un motiv pentru care cartea aceasta îmi este atât de dragă: după cum scrie chiar pe prima pagină, a fost primită de tatăl meu, în 1958, la sfârșitul clasei a IV-a, când a câștigat premiul întâi.
De atunci, cartea a rămas în biblioteca familiei, a fost citită de toți membrii ei, ba cred că a ajuns și prin vecini, având în vedere starea în care se află 🙂 , iar eu o păzesc ca pe ochii din cap.
Însă, dacă istoria cărții o știu, despre Victor Vîntu nu prea pot să-ți spun mare lucru. Informațiile despre el ca scriitor sunt destul de puține – mai bogate sunt cele care fac referire la activitatea lui de ziarist și de membru de partid.
Victor Vîntu, unul dintre “greii” ziarului Scînteia
Viaceslav Vâlcov, alias Victor Vîntu, s-a născut la Chişinău, pe 9 mai 1931. Deşi părinţii locuiau şi munceau la Bucureşti, evenimentele din iunie 40 (dezlipirea Basarabiei) l-au prins pe micul Viaceslav la bunici, în Basarabia natală. A fost făcut pionier de sovietici și trimis la Bucureşti, la şcoală.
A absolvit liceul bucureștean „Sf. Sava” în anul 1949 și a debutat timpuriu, în paginile Revistei elevilor. Remarcat pentru aplombul stilistic, este încorporat în prima generație de studenți a Școlii de Literatură și Critică literară ‘Mihai Eminescu’. La scurt timp, devine redactor la Scînteia Tineretului.
(fragmente dintr-un articol din Adevărul) Anii ’50. Școala de literatură. Fabrica de scriitori M. Eminescu. Aceeaşi unde au învăţat Nicolae Labiş, Nichita Stănescu şi atâţia alţii. Undeva pe Kiseleff, lângă Ambasada rusă. „În vara anului 1951, am absolvit anul ll al Fac. de Filologie. În toamnă am fost propus pentru şcoala de literatură şi critică literară M.Eminescu, şcoală pe care am absolvit-o în iulie 1952. Aici am avut ca sarcină profesională munca de preparator la catedra de istoria literaturii ruse şi sovietice, iar pe linie politică cea de agitator UTM”, spune V. Vîntu într-una din autobiografiile sale de la Cadre.
În 1961 este transferat la Scînteia, fiind considerat unul dintre reporterii grei ai ziarului.Publică timp de câteva decenii sute de reportaje, unele transpuse și în volum. Conduce şi coordonează condeiele de eleită ale Scînteii, grupate în Secţia ARO. Coordonează şi creează, la mijlocul anilor ’70, Almanahul Scînteia. În anii ’70 a fost numit și președintele Asociației române a ziariștilor și scriitorilor de turism. Pe linie de partid, a fost membru în Comitetul PCR pe întreaga structură/reţea „Presă şi Edituri”.
Cine-i Niță Peniță?, o carte iubită de școlari
În literatura pentru copii lansează în 1958 unul dintre puținele volume din epocă cu succes la publicul școlar, Cine-i Niță Peniță?. Din păcate, ulterior, autorul s-a desprins total de literatura juvenilă.
