Ţinut pitoresc şi exotic, Dobrogea a fost străbătută de-a lungul secolelor de călători, aventurieri şi exploratori străini. Mai ales francezii au fost atraşi de acest pământ ce aprindea imaginaţia restului lumii, care avea să-l numească, la un moment dat, California României.
Călătorii francezi au apărut în Dobrogea încă de la anul 1200. Istoricii dobrogeni au descoperit în arhivele documentare însemnări care atestă impresiile străinilor pe aceste meleaguri.
O mărturie notabilă vine din anul 1253, când călugărul franciscan misionar Wilhelm de Rubruquis, conte de Flandra, este trimis de regele Ludovic al XI-lea la hanul tătar din Crimeea. Solul străbate Dobrogea şi consemnează o formaţiune politică numită Vlahia, al cărei lider era Asan, ce se întindea de la Constantinopol până la Gurile Dunării, scrie Adevărul.
În anul 1445, cruciaţii lui Walerand de Wavrin, împreună cu Vlad Dracul şi Iancu de Hunedoara, asediază cetăţile de la Dunăre – Silistra, Giurgiu, Turtucaia, Turnu. În drum către Gurile Dunării, Walerand de Wavrin se opreşte la Mangalia, apoi urcă spre Delta Dunării pe ţărmul Pontului Euxin şi merge spre Chilia.
Străinii, înspăimântaţi de colonia de şerpi de pe Insula Şerpilor
Istoricul Tănase Bujduveanu, cel care a strâns aceste note de călătorie în volumul „Călători francezi în Dobrogea“, apărut la Editura Ex Ponto în 2015, aminteşte despre episodul din anul 1585, când baronul Francois de Pavie de Forquevaux, fiul unui curtean al regelui Carol al IX-lea, soseşte la Pontul Euxin. Merge în Delta Dunării, unde remarcă hergheliile de cai îngrijiţi de localnici. Baronul scrie despre comerţul cu icre de morun, despre Insula Şerpilor din Marea Neagră, unde pune piciorul şi este înspăimântat de colonia de şerpi care dăduse numele locului izolat.
Iar notele de călătorie franceze continuă. În 1648, Guillaume Levasseur de Beauplan ajunge în Chilia Nouă din nordul Dobrogei, unde otomanii ridicaseră fortăreţe pentru apărarea zonei. În 1714, Aubry de la Motraye vizitează Constanţa (Kustendje), aşezarea modestă cu case mici înşirate de-a lungul ţărmului presărat de ruine şi vestigii antice. Francezii observă comerţul intens de cereale către Constantinopol, care se făcea pe Marea Neagră.
De la 1800, afluxul de călători francezi creşte datorită interesului politic şi teritorial în regiunea pe care se încleştau periodic imperiile rus şi otoman. La 1828, Hector de Bearn, ofiţer ataşat la curtea ţarului Nicolae, călătoreşte prin Dobrogea şi realizează o stampă care arată Constanţa ca o cetate cu trei bastioane legate prin curtine şi un pod mobil ce era intrarea principală în oraş.
Războaiele ruso-turce afectează aşezările din Dobrogea, devastată de confruntările armate. În îndepărtata Deltă a Dunării, frumuseţea locurilor rămâne ca o pecete de neşters. La Sulina, francezii sunt cuceriţi de aerul misterios al capătului de lume, cu farul său, casele din lemn, mori de vânt şi animalele sălbăticite. Corespondenţii de presă scriu despre canalul din antichitate care ar fi unit Cernavodă şi Constanţa, care unea Dunărea de Marea Neagră trecând prin Valea Carasu. Tot în Dobrogea, francezii află cu uimire despre existenţa cămilelor la malul Mării Negre.
Guvernul Franţei trimite în 1855 o misiune tehnică în Dobrogea, din care făcea parte medicul Camille Allard. Acesta avea să lase un jurnal în care descrie starea Dobrogei, unde misiunea trebuia să realizeze un drum între Constanţa şi Rasova. Allard a prevăzut Constanţei un viitor prosper datorită localizării sale într-un punct-cheie de la Marea Neagră. Specialiştii francezi erau trimişi în recunoaştere, cu sarcini specifice de a aduna informaţii spre exemplu despre resursele naturale sau despre sursele de apă de pe teritoriul Dobrogei, care puteau alimenta trupele militare.
„După 1882 soseşte pe meleagurile pontice scriitorul Jules Verne. El călătoreşte cu vaporul până la Sulina. Medgidia i se pare un oraş frumos, dezvoltat de linia ferată Constanţa-Cernavodă. Vizitează pădurea Babadag, Tulcea, Chilia, iar la Constanţa se plimbă pe străduţele care dau în mare“, scrie istoricul Tănase Bujduveanu.
Şi nu în ultimul rând, în 1936, în România este invitat scriitorul Antoine de Saint-Exupery, pentru participa la evenimente aviatice. Martha Bibescu şi soţul ei, George Valentin Bibescu, îi oferă o plimbare cu automobilul pe litoralul Mării Negre, până în Deltă. „Impresiile sale sunt cu siguranţă presărate prin paginile creaţiilor sale“, a mai consemnat istoricul Tănase Bujduveanu.
Anatole Magrin, consulul fotograf
Într-un album fotografic realizat la începutul secolului trecut, Anatole Magrin, un francez care a vizitat Dobrogea la sfârşitul secolului al XIX-lea, a imortalizat figurile locuitorilor ţinutului dintre Dunăre şi Marea Neagră. Fascinat de amestecul pitoresc de naţii, de culoarea locală, de oameni, francezul a rămas în Dobrogea şi s-a stabilit pe malul mării, la Constanţa. Magrin a trăit între anii 1858 şi 1921.
Lucrările sale de îndrăgostit al Dobrogei sunt strânse într-un album, „Album de la Dobrudgea“.
