Pe 12 aprilie, anul 65 d.Hr., soldați înarmați pătrund în vila lui Seneca din apropierea Romei. Ordinul împăratului este clar: filosoful trebuie să-și curme viața. Cel care îi aduce vestea lui Seneca, în semn de respect și prețuire, îi acordă răgazul de a-și pune viața și gândurile în ordine. În ultimele sale ore, Seneca îi scrie prietenului Lucilius o scrisoare de adio, un bilanț al unei vieți dedicate virtuții și gestionării puterii, dar și al compromisurilor făcute în slujba unui om care îi fusese elev, protejat și prieten: împăratul Nero.
