Acest volum cu copertă neagră și cu un titlu auriu lung și… îmbârligat 😄 , Brâncuși și Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan și Tonton. Corespondență, este pentru mine bijuteria coroanei cu care m-am întors de la Bookfest 2025. Apărut la Editura Vremea în condiții grafice de excepție, ai putea să-l ții la o adică și în seif, atât mi se pare de prețios.
Căci, dincolo de aspectul său încântător, adevărata comoară a acestei cărți se află în interior. În rândurile care redau relația cu totul specială care s-a legat între Constantin Brâncuși și Marthe Lebherz. Și în fotografiile alb-negru care îi surprind pe cei doi, împreună sau separat, în adevărate momente de grație.
Brâncuși și Marthe, dragoste la prima vedere
Constantin Brâncuși și Marthe Lebherz s-au întâlnit în 1925. El avea 50 de ani și era deja cunoscut în Europa și în SUA. Ea nu avea nici 20 de ani, dar era blondă, înaltă, delicată, plină de grație. Și-și mai purta și cozile împletite ca o coroană în jurul capului… A fost dragoste la prima vedere. A urmat o relație plină de pasiune, mărturie stând scrisorile pe care și le trimiteau zilnic atunci când împrejurările îi obligau să se despartă.
Iar cartea de față, îngrijită de Doina Lemny, cel mai mare exeget în opera artistului născut la Hobița, reproduce aceste scrisori oferindu-ne astfel acces la viața intimă, atat de discretă, a lui Constantin Brâncuși. Pentru a descoperi, cu o uriașă surpriză – cel puțin, în ceea ce mă privește – că bărbatul matur și sobru, care reușea să supună piatra capriciilor și ideilor sale, iubea cu ardoarea și gelozia unui adolescent.
Cei doi își semnează scrisorile cu porecle inventate de ei – Tonton pentru Marthe și Tantan pentru Constantin. Ea scrie chiar și cele mai îndrăznețe declarații de iubire cu aceeași gingășie și ingenuitate cu care îl cucerise. În schimb, el își transformă scrisorile în mici opere de artă, presărându-le cu desene ale Sărutului, și își propune să le publice la un moment dat, sub forma unui roman de dragoste. Propriul lor roman de dragoste.
Cum s-a stins această iubire plină de dorință, tensiune și artă? E totul acolo, în scrisori…
Fragmente din scrisorile celor doi îndrăgostiți
💌 25 iunie 1925 – Scrisoare de la Brâncuşi către Marthe:
“Tu ești o muritoare vicleană și plină de pofte lumești ca mine. Iar tu de-abia începi să-ți simți poftele, ale mele tocmai se sting. De-acum pot să pier precum copacul scos din rădăcini de furtună și cuvântul prin care aș vrea să-l arăt pe Dumnezeu se oprește după ce seceta și-a făcut treaba. Pentru ca fiecare să vină să guste el însuși din durerea nesfâșită a frumuseții eterne.”
💌 3 septembrie 1926 – Scrisoare de la Marthe către Brâncuşi:
Preascumpule Tantan,
(…) Mă simt atât de bine la tine și mă scald în atmosfera care îmi amintește de tine. Îmi face foarte bine căci mă simt dintr-odată tare singură și pierdută. Îmi caut un apartament sau o cameră, și Parisul îmi pare un iad. Iată ce înseamnă să fi petrecut 15 zile cu tine în cer. E greu pe pământ și mă cuprinde neliniștea, câteodată faptul că noi doi ne-am găsit unul pe celălalt ar trebui să-mi dea putere. Cu siguranță scrisoarea mea are să ți se pară foarte lungă, dar dacă ai fi aici n-aș avea nevoie să-ți spun nimic, ci numai să te privesc și să te sărut.
Te iubesc puțin, mult. Tonton
💌 Octombrie 1926 – Scrisoare de la Brâncuşi către Marthe:
[în capul paginii, frize cu motivul Sărutului şi o vinietă cu acelaşi motiv]
Îţi trimit toate sărutările astea ca să-ţi spun cât te iubesc.
Dragă Tonton preaiubită,
Cît de mult te iubesc, prietenă scumpă, copila mea, dulcea mea mămicuţă. Eşti bună cu Tantan, el e fericit când îl mângâi şi ascultă ce-i spui şi plânge de fericirea pe care i-o dai, pe care i-o aduc scrisorile tale. Cum mi-aş dori să fiu lângă tine în momentul acesta, scumpă prietenă, să te dezmierd puţin, mult, mult, mult. Înot în valul bucuriei pe care mi-o trimiţi şi ştii, iubito? Ghici, Tonton. Ghici! Fac şi eu ca tine. Înţelegi tu, încep să fiu şi eu nerăbdător la gândul întoarcerii. Am ajuns să ţin socoteala timpului, draga mea, eu, care ți-am tot dat sfaturi de domn serios! Nici n-ar fi trebuit să mă deranjez. Ceartă-mă, Tonton, repede, repede, ceartă-mă, pune tu copilul la punct, spune-i să-şi facă mai întâi temele. Consolează-te, adorata mea! Nu eşti singura care moare de dor. Tantan la fel, iubito. (…)
Deprimarea care mă apăsa la plecare, cum ai văzut şi tu, nu era oboseală, ci durerea de a te părăsi. Te-am căutat toată viaţa şi de-abia te-am găsit şi a trebuit să plec, sfâşiat de gândul că poate te-am pierdut în mod iremediabil. Dar nu ştiam pe atunci că am sufletul sfâşiat şi că în tulburarea mea te puteam răni.
(…) Dragă Tonton adorată, mi-e sufletul plin de sufletul tău şi sunt în întregime cu tine. Să ne bucurăm cu candoare şi măsură de fericirea noastră şi să ne rugăm muzelor să ne apere şi să-mi grăbească întoarcerea.
Te sărut dulce așa cum te iubesc.
Tantan [vinietă cu motivul Sărutului]
💌 Octombrie 1926 – Scrisoare de la Marthe către Brâncuşi:
Tantan, dragul meu pe care îl iubesc din toată inima.
Sinceritatea aceasta dintre noi e atât de frumoasă și simt că ne unește și mai strâns. Inelul de sărutări care înconjura scrisoarea ta mi-a adus atâta fericire și a fost ca unul dintre lucrurile acelea mici despre care îmi spuneai tu că îți deschide ochii asupra lucrurilor mari.
(…) binecuvântată fie despărțirea noastră care ne face să ne dăm seama de atâtea lucruri pe care nici nu le-am simțit în primele clipe de exaltare. Şi acum îmi vin în minte tot felul de detalii. Primirea pe care mi-ai făcut-o prima dată când ți-am fost prezentată mi s-a imprimat în memorie. Am vrut cândva să-ți spun toate astea dar eram prea emoționată și nu-mi găseam cuvintele. Când am ieşit de la tine, inima mi-era ușoară, ușoară și simțeam o bucurie imensă ca atunci când revezi pe cineva după o lungă, foarte lungă absență.
Simpatia pe care am simțit-o din prima clipă îmi părea că a existat dintotdeauna, atât de puternică era. Cum a făcut timpul să ne aducă în punctul în care ne aflăm acum? Mister?
(…) Ah! Deci așa, Tantan se topește de dor? Dar nu e îngăduit așa ceva. Hai, obrăznicuțule, vino pe genunchii mei să te alint puțin, am să fac tot ce pot ca să te împac și „încă ceva, pe care nu îndrăznesc să-l spun, încă ceva pe care nu îndrăznesc să-l spun aici”. Hai, Tantan, că nu știi ce m-am hotărât să fac. Să nu te superi, pur și simplu nu vreau să rămâi virgin și pentru asta…
Ah, Tantan, ce lucruri îți mai spun și eu!… în sfârșit, n-ai să le citești decât tu, dragule drag. Te iert și trebuie să te iert pentru că vina nu e doar a ta. Aș fi vrut mai bine să nu suferi. Sunt foarte fericită că muzele au atâta grijă să ne lumineze și le sunt recunoscătoare pentru acest lucru.
(…) Te sărut ca în visele mele. Mă înăbuş de bucurie de fiecare dată când mă gândesc la tine.
O mie de sărutări pentru dragul meu drag.
Tonton
