Diogene citeşte într-o zi următoarea inscripţie pe uşa unei case: ,,Nici un om rău să nu calce pragul acestei uşi”.
– Pe unde intră atunci stăpânul casei?, întrebă filozoful.
Mihai Eminescu dă comandă unui ţigan să-i facă un cazan de aramă. Când vede cazanul, zice Eminescu:
– Măi ţigane, vrei să mă păcăleşti? Cazanul ăsta al tău nu conţine pic de aramă!
– Da’ ce, răspunse ţiganul, codrii tăi conţine?
„Un tânăr autor dramatic îi povestea într-o zi lui Caragiale subiectul unei piese pe care avea de gând să o scrie.
– Aşa cum o ai în cap, e admirabilă! zise Caragiale. Dar să nu o scrii, c-ai s-o strici!”
„Pe când scriitorul Honoré de Balzac se afla în Elveţia, prietenii săi l-au îndemnat să facă o excursie pe culmea unui munte.
– Exclus!, replică Balzac. Faţă de munţi am aceeaşi atitudine ca şi faţă de femei. Prefer să rămân la poalele lor.”
„Un tânăr actor lipsit de talent îi cere dramaturgului George Bernard Shaw să-i scrie o recomandare pentru a se angaja la un teatru. Acesta a scris următorul bilet: „Vi-l recomand pe actorul X. Joacă Hamlet, Caesar, fotbal şi biliard. Cel mai bine joacă biliard”.
„Cum a scăpat Caragiale de sponsorizarea pentru amenajarea unui cimitir… Ion Luca Caragiale deţinea o casă de vacanţă la ţară unde se retrăgea când dorea să scrie în linişte. Primarul comunei, de câte ori afla că scriitorul s-a întors, îl asalta cu zeci de invitaţii la evenimente locale sau îi cerea bani pentru comunitate. Cum lui Caragiale nu-i plăcea să fie distras din actul creaţiei, reuşea să-l şocheze mereu cu răspunsurile sale spontane. Într-o zi primarul îi bate în poartă cu rugămintea de a contribui financiar la construirea unui gard în jurul cimitirului comunal. Răspunsul lui Caragiale l-a dezarmat: – Nu vă dau bani pentru asta. Cei care sunt afară nu se grăbesc să intre, iar cei aflaţi acolo n-au cum să mai iasă. Prin urmare, n-aveţi nevoie de gard..”
“O femeie caută o carte în bibliotecă. Soţul o întreabă:
– Ce cauţi, dragă?
– Ştii unde-i cartea aia, „Cum să trăim până la 140 de ani”?
– Da, tocmai am aruncat-o…
– De ce?!
– Începuse maică-ta s-o citească!”
„Soţul tocmai termină de citit “Bărbatul casei“, o carte care îi învaţă pe bărbaţi cum să se impună în relaţia cu soţia. Vine direct la nevastă şi, proptindu-se în faţa ei, îi spune :
– De acum înainte să-ţi intre în cap că eu sunt bărbatul în casa asta şi cuvântul meu e lege!!! Ai înţeles? Acum vreau să-mi prepari cina, să mă serveşti, după care vreau ceva la desert. După ce mănânc, te duci să-mi pregăteşti baia, ca să mă relaxez. După baie, ghici cine mă îmbracă şi îmi face freza?!!!
Nevasta îi răspunde:
– Ăia de la pompe funebre?!”
“Sunteţi un blog cu umor, poate vă place bancul acesta”. Cititorul care ni l-a trimis tocmai mi-a dat o idee (mulţumesc, Paul!): de ce n-ai găsi pe anaarecarti.ro şi poante/ anecdote/bancuri cu şi despre cărţi, scriitori, poeţi etc? În fond, iubitorii de lectură nu sunt nişte scorţoşi, care nu ştiu de glumă, nu? (mă rog, unii sunt, dar aceia probabil că preferă alte bloguri 🙂 ). Prin urmare, începând de azi, câte un banc din când în când. Dacă ştii vreunul şi vrei să-l vezi publicat aici, trimite-ni-l la adresa de contact, te rog. Mulţumim!
“Un tip se duce la o bibliotecă:
– Daţi-mi şi mie, vă rog, o carte despre sinucidere…
Bibliotecarul:
– Pleacă, mă, de aici, că tu n-o mai aduci înapoi!!!”