Printre cărțile cu care mi-am umplut la Bookfest celebrele mele traiste, deja virale pe pagina noastră de facebook, s-au strecurat timid și câteva necunoscute, dornice să se împrietenească. Și cu noi, dar, mai ales, cu voi.
Cea cu care deschidem azi serialul nostru post-Bookfest vorbește despre o căsnicie rutinată, o soție prea ocupată și un soț plictisit și lovit de criza vârstei de mijloc. O poveste veche de când lumea și totuși Nic Popescu n-a avut niciun complex când a transformat-o în subiectul romanului său de debut – “Eu, două femei și niciun câine”, apărut la Editura pentru Artă și Literatură.
Iată, am scris despre un bărbat și despre două femei, bla, bla, bla, ce subiect bătătorit și plictisitor, s-a tot scris și s-a tot trăit asta de mii de ani, ce mai pot aduce eu în plus? Plus că mai e și „niciun câine” ăla care încurcă toată treaba. M-am gândit că singura mea șansă ca acest subiect să mai fie tolerat e să scriu cu zâmbetul pe buze. Și așa aș vrea să fie și citită cartea.
Nic Popescu, interviu revista Familia
Cum o promovează editura
Vic Șendroiu e prizonierul unei căsnicii în care nu se mai simte fericit. Nici măcar nu știe dacă a fost vreodată. Soția sa, Otilia, este dedicată trup și suflet treburilor casnice, copilului, muncii ei, părinților, dar Victor vrea mai mult de-atât. Captiv în această căsnicie fisurată de rutină, sapiosexualul Victor vrea să găsească o femeie inteligentă și sexy, cu care să rezoneze la nivel neuronal și sexual. “Vreau să găsesc femeia cu care să mă simt liber” îi spune prietenului cel mai bun, Costy. La sfatul acestuia, Victor intră pe un site de “academic dating”, unde este atras instantaneu de anunțul al unei femei: “grasă și proastă, posed vagin scurt”. Această femeie este Dariana. Este și ea sapiosexuală și, în scurt timp, îi “schimbă direcția” vieții lui Victor.
Finalul oferă o întorsătură de situație demnă de un thriller
Vor fi patru ani de călătorii, muzică, poezie, cărți și împlinire fizică la superlativ între Dariana și Victor. Dar Victor este lipsit de hotărâre, comod și dominat de frica de schimbare. Mai e și bolnav de diabet. În plus, Victor poartă în suflet, și nu doar acolo, o greșeală a adolescenței cu care va fi pus față în față după douăzeci și doi de ani. Dariana nu mai vrea să fie pe locul al doilea în viața lui Victor. Ea divorțează de soțul ei, și îi dă un ultimatum lui Victor pentru a alege între ea și Otilia. În același timp, Otilia află despre relația dintre Dariana și Victor.
În confruntarea finală Victor – Dariana – Otilia, Victor are un curaj nebun, se desparte de ambele femei. Iar la final…da, finalul oferă o întorsătură de situație demnă de un thriller.
Ce spun alții despre Eu, două femei și niciun câine
🗣️ Mircea Pricăjan, scriitor: Victor „Vic” Șendroiu e un bărbat ajuns la vârsta de mijloc. Are o viață așezată, corect construită în timp, o soție gospodină și un fiu cuminte, chiar dacă atent mai mult la device-uri. Numai că Vic, cititor avid și iubitor de poezie, vrea mai mult, vrea împlinire neuronală și sexuală, iar misiunea lui devine aceea de a se simți cu adevărat viu.
Atunci când o întâlnește pe Dariana, crede că a găsit calea. Dar, de aici, începe aventura…
În Eu, două femei și nici un câine, Nic Popescu descrie cu naturalețea unui scriitor înnăscut aventura deopotrivă amoroasă și de viață a doi adulți care renasc unul prin celălalt. Un roman captivant, grav și comic în egală măsură, acesta îi va câștiga cu siguranță de partea lecturii chiar și pe aceia care poate că nu s-au considerat niciodată cititori.
O situație clasică, unde un bărbat „cam” însurat trebuie să aleagă între două femei
🗣️ Mona Șimon, scriitoare: Fericirea e doar un cuvânt. Noi îi dăm viață, îl rotunjim și ni-l însușim. Victor Șendroiu – personajul creat de Nic Popescu – nu face excepție. Pentru el, fericirea înseamnă libertate, împlinire intelectuală și sexuală, iubire. Nimic din ceea ce soția lui, Otilia, nu-i mai poate oferi. Am intrat treptat în lumea lui Victor, în gândurile lui, iar curiozitatea mea a crescut cu fiecare capitol parcurs. Va avea curajul să caute ceea ce își dorește atât de mult? Va acționa? Își va găsi puterea să se aleagă pe el? Eu, două femei și niciun câine e o poveste a vremurilor pe care le trăim, care te ține în priză, cu un umor fin, bine dozat, cu răsturnări neașteptate de situație, iar la final rămâi cu întrebarea firească: Ce-ar fi fost dacă…?
🗣️ Cornel George Popa, scriitor: O situație clasică, unde un bărbat „cam” însurat trebuie să aleagă între soție și iubită, se transformă într-una explozivă, când trecutul, ura și răzbunarea își dau mâna, iar protagoniștii trebuie să-și clarifice viața și trăirile proprii, dar să și lupte pentru a-și salva viețile.
O pată neagră, ca umbra unui prădător periculos, plutește pe deasupra, de la început și până la sfârșit. Aidoma scriitorilor buni de romane polițiste, autorul ne arată doar ceea ce vrea să vedem din această poveste încordată. Ne croim drum urmându-l pe narator, pe o potecă numai de el știută, pe care-o luminează cu o lanternă mică. Nu putem evada nicăieri, suntem prizonierii lui, el e ghidul.Ne e frică, dar ne și place.
