Editura Polirom anunță lansarea romanului Zi de Michael Cunningham, din care anaarecarti.ro prezintă azi un fragment în premieră și în exclusivitate.
Nu de alta, dar de la Orele (titlul său distins cu Premiul Pulitzer) încoace am o adevărată slăbiciune pentru Michael Cunningham! Unde mai pui că O casă la capătul lumii mi-a plăcut chiar mai mult… Așa că ia să vedem ce e cu acest roman, intitulat simplu, Zi, apărut în traducerea Mihaelei Ghiță în colecția „Biblioteca Polirom”, coordonată de Dan Croitoru, seria Actual.
Cum promoveaza editura romanul Zi de Michael Cunningham
5 aprilie 2019. Într-o casă veche şi cochetă din Brooklyn, fericirea conjugală a unui cuplu începe să se fisureze. Dan şi Isabel sunt amândoi îndrăgostiţi de Robbie, fratele ei mai mic, sufletul rebel al familiei, care încă locuieşte în apartamentul de la mansardă. Robbie încearcă să treacă peste despărţirea de iubitul său, şi-a creat un avatar online şi este nevoit să se mute din casă, iar plecarea lui ameninţă să dezintegreze familia. Apoi mai e şi Nathan, în vârstă de zece ani, care face primii paşi şovăielnici spre independenţă. În tot acest timp surioara sa Violet, de cinci ani, se străduieşte să nu observe fisura ce se adânceşte între părinţii ei.
5 aprilie 2020. În timp ce lumea întreagă intră în lockdown, casa devine tot mai mult o închisoare. Lui Violet îi e groază să deschidă fereastra, obsedată să-şi protejeze familia. Isabel şi Dan îşi dau târcoale precauţi, comunicând mai degrabă prin împunsături voalate şi oftaturi pline de frustrare. Iar iubitul lor Robbie este împotmolit în Islanda, singur într-o cabană de pe munte, fără nimic altceva în afara propriilor gânduri – şi a vieţii secrete pe Instagram – drept companie.
5 aprilie 2021. Ieşind la lumină din criză, familia se reuneşte pentru a se confrunta cu o realitate nouă şi radical diferită.
Ce spun alții despre carte
„Zi este un roman despre conflictele iubirii din zilele noastre. Michael Cunningham creează fraze magistrale, spunându-ne în acelaşi timp o poveste dureros de fascinantă ce vorbeşte tocmai vremurilor în care trăim. Şi totul curge atât de-al naibii de frumos, încât uneori ai vrea să opreşti în loc ziua şi s-o ţii strâns, să n-o mai laşi, şi nici pe personaje să mai plece vreodată.” (Colum McCann)
„Sunt o mare admiratoare a operei lui Michael Cunningham, a scriiturii sale dense şi elegante. Sunt fascinată de talentul şi puterea lui de a transmite atâta emoţie chiar şi într-o singură frază care-ţi solicită întreaga atenţie. Cartea este de o sinceritate debordantă şi încărcată de magie.” (Julianne Moore)
„Michael Cunningham îşi arată aici marele talent de a crea personaje memorabile, de-a observa lumea în toată stranietatea şi frumuseţea ei. De-a scrie despre dragoste şi pierdere în nuanţe necruţătoare şi tandre deopotrivă.” (Colm Tóibín)
Zi de Michael Cunningham – Fragment
Trece un minut, apoi încă unul, înainte ca Isabel s-o ia din loc. Sunt patru kilometri până la cimitir.
A pornit în cea mai absurdă misiune din câte pot exista: îndepărtarea unei duzini de lalele veștejite de mult de pe mormântul mamei. Chestia asta nu contează decât pentru tatăl ei, care n-ar avea cum să știe că nu-i așa dacă i-ar spune pur și simplu că a făcut asta.
Chiar și așa, o face.
Se îndoiește că o să stea prea mult la mormânt. Și ea, și Robbie s-au opus ideii de a o înmormânta – ar fi preferat incinerarea, urmată de împrăștierea cenușii în East River –, însă tatăl lor nici n-a vrut să audă („Nu accept să fie arsă și aruncată în apă”). Tatăl lor a avut, trebuia să aibă, votul decisiv.
Și așa s-a trecut la căutarea unei parcele în GreenWood, unde oferta de locuri de veci de calitate e limitată. Au urmat achiziționarea sicriului, a pietrei funerare (granit, marmură, piatră neșlefuită), dezbaterea pe tema epitafului, care (iar au fost depășiți ca număr de voturi) este „Iubită soție și mamă“. Dacă tatăl lor ar fi fost de acord cu incinerarea, Isabel și Robbie poate că ar fi scăpat de glumele lor pe tema inscripției, din seara de după slujbă („N-a fost chiar așa de rea“, nu, stai, „Asta nu înseamnă că puteți începe să vă puneți cu ea acum“), urmate de stânjeneala de a doua zi. Chiar merseseră prea departe.
Deși mamei lor nu-i pasă, locul ei nu e într-un cimitir, iubită soție și mamă.
Isabel îl cunoaște pe Nathan cel care există acum ș-il cunoaște pe Nathan cel în care se transformă. Copilul Nathan, Nathan cel de anul trecut era, este, neliniștit, dornic să-l placă ceilalți și predispus la autoflagelări exagerate. Însă anul acesta a adus, pentru Nathan, vestea timpurie a sfârșitului copilăriei. Schimbările au loc deja. Nathan și prietenii lui miros altfel. Tachinările și împunsăturile lor s-au transformat din niște incantații de școlari, în insulte, cu subtonuri de malițiozitate reală. Și, dintr-odată, accidentele biologiei au ajuns să cântărească foarte mult. Harrison a crescut șapte centimetri în înălțime. Lui Chad i-au mijit pe buza de sus tuleie blond-roșcate.
Nathan s-a mai înălțat, dar e tot rotofei, tot copilăros, tot mai mult tenor decât bariton. Timpul amenință să-l lase în urmă. Trăiește cu frica zilei în care Chad și Harrison vor spune oficial: e un cunoscut de-al lor. Până la urmă, Chad și Harrison se vor dovedi lipsiți de importanță (Isabel de-abia dacă-și mai amintește o fetiță pe nume Marion, care fusese zeița clasei a opta), însă, pentru moment, Chad și Harrison au puterea de a-i spune lui Nathan: „Revino-ţi, gagiule, tu voiai doar s-o arzi cu noi, n-aveai de unde să știi”, asigurare pe care nu iau oferit-o încă, dar s-ar putea s-o facă, dacă Nathan ar fi în stare să le-o ceară. Dacă Chad și Harrison îl părăsesc, n-o să-i mai rămână decât părinții și terapeutul cărora să le ascundă totul.
Despre autor
Michael CUNNINGHAM s-a născut în 1952, în oraşul Cincinnati, statul Ohio. A studiat literatură engleză şi pictură la Stanford University, apoi s-a înscris la cursuri de creative writing. A publicat mai multe povestiri în reviste literare de prestigiu precum The Atlantic Monthly, Redbook, Esquire sau The Paris Review, însă genul care l-a consacrat ca scriitor a fost romanul.
O casă la capătul lumii (1990), al doilea roman al său, s-a bucurat de o mare apreciere din partea criticii şi a cititorilor, fiind ecranizat în 2004, într-o producţie cu Colin Farrell şi Robin Wright Penn în rolurile principale.
Romanul Orele (1998) a cunoscut un succes răsunător şi a fost distins, la un an după publicare, cu Premiul Pulitzer şi cu PEN/Faulkner Award. La Editura Polirom au apărut: Orele (2003, 2011, 2023), O casă la capătul lumii (2005), Zile exemplare (2006), Până la căderea nopţii (2011), Crăiasa Zăpezii (2014) şi O lebădă sălbatică şi alte poveşti (2016).
