Autor: Lee Child
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2014
Traducere: Constantin Dumitru-Palcus
Am citit “Urmărit” oriunde am apucat. Acasă, în metrou sau în autobuz. În timp ce aşteptam să intru la medicul de familie sau stăteam la coadă să plătesc curentul. Oriunde prindeam cinci minute libere, eram prins în acţiunea cărţii. Avertisment: cărţile lui Lee Child provoacă dependenţă!
Până acum am citit cinci romane semnate de Lee Child cu şi despre fostul militar Jack Reacher. Când le cumpăr, deja ştiu la ce să mă aştept: Reacher ajunge într-un loc unde e pus într-o situaţie imposibilă. Dar nu mă pot abţine: le devorez!
Pentru cei care nu-l cunosc pe Jack Reacher trebuie să fac prezentările: este un fost maior al poliției militare americane, Divizia de Investigaţii Criminale. Are aproape 2 metri, 100 şi ceva de kilograme, e solid ca un seif, braţele şi picioarele sale colaborând cu succes pentru a forma o adevărată maşinărie de ucis, e pasionat de numere şi statistici și are o inimă de aur.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI și de AICI
„Urmărit” se desfăşoară pe două planuri
Reacher a abandonat cariera militară care l-a dus pe întreg mapamondul și a revenit în SUA. Acum și-a propus să viziteze ţara de la nord la sud şi înapoi. Având în vedere că în fiecare roman, intră numai în încurcături și apar fel de fel de oameni care parcă vor să-l împiedice să efectueze turul Americii, e de mirare ca încă nu a renunţat la plimbare pentru a se opri undeva şi a-şi trăi viaţa liniştit. Dar dacă ar face aşa ceva, nu am avea ce citi, deci mai bine că nu…
Romanul se desfăşoară pe două planuri. În primul, Jack Reacher face autostopul într-o noapte friguroasă la marginea unei autostrăzi şi este luat de o maşină în care se află doi bărbaţi şi o femeie. Dacă la început totul pare OK, pe măsură ce trece timpul, eroul nostru realizează că nimic nu este în regulă cu noii săi prieteni. Bărbaţii sunt doi criminali urmăriţi de FBI şi poliţie, iar femeia este prizoniera lor. Planul al doilea o are în prim plan pe agenta FBI Julia Sorenson, care investighează o crimă ciudată, posibil legată de cei trei tovarăşi de drum ai lui Jack.
Spre deosebire de alte romane din serie, o bună parte din “Urmărit” nu implică acţiune, bătăi cu pumnii şi picioarele, lovituri de cap sau de cuţit. Este… foarte liniştit, ca să zic aşa. Fie că se află pe scaunul din dreapta şoferului sau la volan, Reacher nu poate face decât să observe, analizeze, studieze și să adune informaţii.
„Urmărit” ar fi fost o carte de 5 stele dacă…
În momentul în care realizează ce se întamplă, primim o serie de sfaturi delicioase legate de o ipotetică luptă dintre şofer şi pasagerul din dreapta. Plus, modalitatea tot ipotetică de a-l scoate din circulaţie pe cel aflat pe bancheta din spate. Numai că aceste sfaturi rămân la nivelul de posibilitate, deoarece o asemenea confruntare într-o maşină ce circulă cu viteza de 130 kilometri pe oră ar duce cu siguranţă la producerea unui accident și la deteriorarea pasagerilor.
Când Reacher este debarcat din vehicul şi se întâlneşte cu Sorenson, începe partea detectivistică a romanului. Acum lucrurile se precipită. Nu lipsesc răsturnările de situaţii, care fac ca răpirea şi crima de la început să devină nişte lucruri banale.
Finalul este tipic Lee Child & Jack Reacher
Finalul este tipic Lee Child & Jack Reacher. Reacher ia cu asalt o clădire secretă, cu o formă ciudată şi plină cu băieţi răi. Din acest moment, acţiunea explodează, luptele devin crâncene, gloanțele zboară prin aer, sângele curge, iar victimele sunt nenumărate.
Deci…
Ar fi fost o carte de 5 stele dacă personajele negative nu mi s-ar părut cam… slăbuţe. În plus, Jack Reacher are acelaşi obicei enervant de a ajunge la concluzii corecte pornind de la indicii obscure și complet lipsite de importanţă. Lucru care mi se pare cam exagerat.
