Nu pot să zic că nu-l înțeleg pe acest aristocrat scandinav care într-o bună zi a sunat din clopoțel și și-a anunțat majordomul că va scrie un roman noir cu titlul “1793. În umbra morții”. Ce să facă și el, plictisit de viața lui plină de castele, titluri nobiliare, arbori genealogici încărcați ți tablouri din care strămoșii îl privesc supărați?
“Omul de castane” al lui Soren Sveistrup are o calitate rară. Şi anume un personaj negativ care ar fi putut să-mi fie chiar simpatic, având în vedere că pe post de hobby realizează omuleţi din castane, iar pe post de misiune în viaţă omoară mame denaturate care îşi neglijează şi îşi abuzează copiii. Însă pe cât de drăguţe sunt figurinele, pe atât îţi întorc stomacul pe dos detaliile crimelor. Aspect care îţi dai seama că a stat în calea sentimentelor mele sincere.
Deși e greu de crezut că Sherlock Holmes sau Poirot pot fi depășiți în popularitate, iată că s-a întâmplat. Într-un sondaj Washington Post, Armand Gamache, inspectorul din romanul „Toți diavolii sunt aici” de Louise Penny, este deasupra lor.
Agatha Christie a cucerit întreaga lume cu zeci de cărți polițiste, care au avut parte de vânzări colosale și de ecranizări de succes. Însă viața ei a fost plină de suspans și mistere ca și romanele care au făcut-o celebră.
Ce se întâmplă când “mama lui Harry Potter” scrie, fie şi sub pseudonim (Robert Galbraith), cărţi poliţiste? Răspund pe jumătate furioasă, pe jumătate entuziasmată: apare un detectiv pe cinste!