Dacă spun despre „Fata care citea în metrou” de Christine Feret-Fleury că e o carte „drăguţă” (sau „dulcică”) parcă nu e chiar genul de informaţie pentru care ne vizitezi blogul, nu-i aşa? 🙂
Dacă spun despre „Fata care citea în metrou” de Christine Feret-Fleury că e o carte „drăguţă” (sau „dulcică”) parcă nu e chiar genul de informaţie pentru care ne vizitezi blogul, nu-i aşa? 🙂