Sinceră să fiu, Mereu cu gândul la ea nu era chiar pe lista mea de urgențe literare. Dar atâta lume a vorbit de romanul lui Jean‑Baptiste Andrea la târgul de carte Gaudeamus 2024 încât, pur și simplu, nu am mai rezistat! Trebuia să-l am în casă.
Mai ales că Mereu cu gândul la ea, apărut la editura Trei, este câștigătorul PRIX GONCOURT 2023, un premiu cu care eu una nu sunt prea familiarizată… aspect pe care am de gând să-l schimb în 2025! Și iată una dintre rezoluțiile mele pentru anul care vine!
Cum promovează editura romanul Mereu cu gândul la ea
În marele joc al destinului, Mimo a tras cărți proaste. Născut sărac, intră ucenic la un tăietor în piatră brutal și alcoolic. Însă se dovedește a fi înzestrat cu un mare talent de sculptor. Viola, în schimb, este moștenitoarea unei familii de vază și toate zânele s-au aplecat asupra leagănului ei la naștere. Însă are prea multă ambiție ca să se resemneze cu locul ce i-a fost atribuit. Ei doi nu ar fi trebuit să se întâlnească niciodată. Și totuși, la scurtă vreme după ce se cunosc, jură să nu se mai despartă. Viola și Mimo nu pot nici să trăiască împreună, nici să stea departe unul de celălalt. Legați de o atracție statornică, îndură anii de teroare când Italia alunecă spre fascism. Mimo își ia revanșa asupra sorții, dar la ce-i folosește gloria dacă trebuie să o piardă pe Viola?
Un roman strălucitor, debordând de grație și de frumusețe.
„Mereu cu gândul la ea surprinde și cucerește. Suntem în plin roman din secolul al XIX-lea, există ceva din Dumas și din Stendhal în Jean-Baptiste Andrea, există ceva din Edmond Dantès și din Julien Sorel în Michelangelo Vitaliani.“ Revue des Deux Mondes
„Acest roman de dragoste ne învăluie într-o atmosferă asemănătoare cu a romanelor cavalerești, din vremea iubirii curtenești, într-o ambianță aproape feerică, oferindu-ne o intrigă plină de răsturnări de situație și de personaje pitorești și cufundându-ne totodată într-o perioadă sumbră din istoria Italiei, suficient de tumultuoasă încât să ne dezvăluie măreția și slăbiciunea sufletului omenesc.“ Franceinfo
„Trebuie să citiți urgent această saga atipică, de un farmec nebun, în care întunericul unei epoci – ascensiunea fascismului – nu poate stinge lumina ce le însuflețește pe cele două personaje principale, de care nu am vrea să ne mai despărțim.“ Le Parisien
Jean-Baptiste Andrea, mini carte de vizită
Născut în 1971, Jean-Baptiste Andrea este un scriitor, scenarist și regizor francez, distins în 2023 cu Prix Goncourt, cel mai prestigios premiu literar din Franța. Prima parte a carierei și-a dedicat-o cinematografiei. Apoi, în 2017, Sophie de Sivry de la L’Iconoclaste a decis să-i publice romanul de debut, Regina mea (Editura Trei, 2018), distins cu Prix Femina des Lycéens și Prix du premier roman. Au urmat Cent millions d’années et un jour (2019), Des diables et des saints (2021) și Mereu cu gândul la ea (2023), toate apărute la L’Iconoclaste, cu vânzări de peste 600 000 de exemplare în Franța și traduse în 26 de limbi. Lucrările sale, renumite pentru puterea narativă și emoțională, abordează teme precum copilăria, prietenia, arta, dragostea și pierderea.
Cum începe cartea
Tu știi cine a fost primul câștigător al premiului Goncourt?
Și ca să vezi că deja mă ocup să-mi pun în practică prima rezoluție literară pentru anul 2025, m-am apucat să caut detalii despre începuturile premiului Goncourt.
În 21 decembrie 1903, în Franţa, se acorda pentru prima oară Premiul Goncourt, pentru „cea mai bună operă în proză a anului”, premiu iniţiat de scriitorul Edmond Goncourt (1822–1896). Acesta şi-a lăsat prin testament întreaga avere pentru înfiinţarea unei Academii care să-i poarte numele. Alcătuită din zece scriitori, Academia acordă, anual, acest premiu, primul laureat fiind John-Antoine Nau care l-a primit in 1093 pentru romanul Force ennemie. Din păcate, din eșecul căutărilor mele concluzionez că nu a fost tradus în limba română.
De menţionat că Premiul Goncourt a fost acordat în fiecare an, în pofida a două războaie mondiale sau a altor împrejurări neprielnice.
O singură dată acest premiu a fost acordat unui autor de două ori. Este vorba de Romain Gary, care l-a obținut în 1956 pentru Les Racines du ciel și în 1975, sub pseudonimul Émile Ajar, pentru La Vie devant soi.
Alți autori celebri laureați sunt: Marcel Proust, Jean Fayard, Simone de Beauvoir, Georges Duhamel, Alphonse de Châteaubriant, Antonine Maillet.
