Autor: Andy Weir
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Paladin
Anul apariției: 2015
Traducere: Iulia Anania
Când am deschis cartea, primul lucru pe care l-am citit a fost: “Pentru a scrie “Marțianul” Andy Weir a trebuit să studieze mecanica cerească, astronomia și istoria zborurilor în spațiu cu echipaj uman”. Hopa, am încurcat-o!, m-am gândit. Nu am studiat nimic din ce este trecut acolo. Sper să mă descurc.
Și m-am descurcat deoarece Andy Weir reușește să facă din mecanica cerească, astronomie și istoria zborurilor în spațiu cu echipaj uman ceva plăcut și, lucrul cel mai important, foarte ușor de înțeles.
„Marțianul”, un Robinson Crusoe pe Marte
Pentru cei care nu au citit cartea, nu au văzut filmul și nu au auzit nimic despre ea iată un sinopsis. În timpul unei misiuni pe Marte, astronautul Mark Watney, specializat în botanică și inginerie, unul din membrii expediției Ares 3, este considerat mort de colegii săi care sunt obligați să părăsească planeta Marte. Numai că Mark este viu și, rămas singur, trebuie să găsească o cale de a supraviețui cu puținele provizii rămase. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un fel de Robinson Crusoe pe Marte. Numai că, un mic spoiler, nu apare nici un Vineri marțian…
Din clipa în care realizează că este unicul om de pe planeta roșie, Mark începe o luptă crâncenă pentru supraviețuire. Folosindu-se de aparatura rămasă, el înfruntă planeta Marte care pare că vrea să-l omoare în fiecare zi. Lipsa oxigenului, a apei, a hranei, frigul crunt, furtunile puternice, radiațiile… Sunt câteva din modalitățile prin care aceasta vrea să scape de vizitatorul ei. Lupta dintre cei doi este prezentată sub forma unui jurnal ţinut de Mark.
„Marțianul” este optimist și pus pe glume
Spre norocul lui, dar și al meu, Mark, pe cât de competent este în domeniul său de activitate, pe atât este de optimist și pus pe glume, fiind obișnuit să vadă, indiferent de situație, numai partea plină a paharului. Disperarea și deznădejdea sunt două stări de spirit care nu prea își găsesc locul în psihicul astronautului. Mark este convins că pentru orice problemă există o soluție, iar dacă este imposibil de rezolvat, va apela la cel mai important lucru din trusa sa de om al spațiului: banda adezivă, care îl scoate din orice încurcătură!!!
Așa cum mă așteptam, cartea este plină de informații tehnice. Detaliile despre proprietățile solul marțian, despre modul în care poți să faci rost de apă, despre împrietenirea cartofilor pământeni cu Marte, despre furtunile de nisip, despre ce înseamnă să organizezi o excursie marțiană, despre montarea și demontarea echipamentelor, despre comunicațiile interplanetare sunt peste tot. Însă toate acestea, deși depăşesc nivelul meu de cunoștințe de fizică și chimie, sunt prezentate în așa fel încât nu sunt plictisitoare sau complicate. Am avut impresia că, dacă eram mai atent în timpul orelor din școala generală şi liceu, chiar puteam să înțeleg tot ce zice Mark.
Dacă plănuiești o excursie pe Marte, cartea este obligatoriu de citit 🙂
În paralel cu viața lui Mark pe Marte, Andy Weir ne prezintă eforturile celor de pe Terra de a-l salva. Odată ce descoperă că omul ei este în viață, NASA începe să caute soluții pentru a-l aduce acasă. Din păcate, partea aceasta nu m-a prins atât de mult. Personajele pământene sunt mult mai lipsite de individualitate şi personalitate decât omul de pe planeta roșie. Singurul personaj care mi-a rămas în minte după ce am închis cartea este o astronaută, Johanssen. Motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru este că am asociat-o cu Scarlett Johansson 🙂 , și nici măcar nu sunt fanul ei…
La final, deși mi-a plăcut cartea, consider că nu am pierdut nimic dacă nu am văzut încă filmul. În schimb, dacă cineva plănuiește o excursie pe Marte, cartea este obligatoriu de citit și de luat notițe din ea. Niciodată nu poți să știi când o să ai nevoie de câteva sfaturi de supraviețuire sau de o mâncare de cartofi, la care să adaugi o garnitură… de cartofi, crescuți de tine într-o seră marțiană…
Ce-am scris când am început să citesc “Marțianul”
Când am auzit pentru prima dată de “Marțianul”, am fost entuziasmat. O carte cu un om rămas singur pe Marte, fără provizii, fără ajutoare!!! Wow, o vreau!!!
Ca să nu mai zic de coperta ediției americane cu un astronaut care se luptă cu o furtună marțiană. Love it! Apoi, în 2015, cartea a apărut și în România, dar când am văzut coperta cu Matt Damon pe ea, mi-a trecut orice chef să o mai citesc. Problema a fost că “Marțianul” – atât cartea, cât și filmul – a venit prea repede după filmul “Interstellar” în care Matt Damon interpretează rolul unui astronaut… aflat pe o planetă pustie, fără provizii, fără ajutoare… A fost prea mult Matt Damon pentru mine!
Așa că, spre rușinea mea de mare fan SF, am pus deoparte “Marțianul” și nici până azi nu am văzut filmul cu același nume. Acum însă sunt decis să remediez situația… cel puțin în cazul cărții. Filmul îl aștept la HBO…
