Autor: Robert Galbraith
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2022
Traducere: Ciprian Şiulea
În “Glasul sângelui”, J.K. Rowling n-a mai rezistat, aşa că puţină magie tot a strecurat! 🙂
Desigur, nu vorbim despre magia din Harry Potter, care a făcut-o celebră, cu poţiuni şi abracadavrăji. În schimb, ultimul volum al seriei Cormoran Strike, scrisă de mama lui Harry Potter sub pseudonimul de Robert Galbraith, este plin de elemente oculte. Zodii şi previziuni astrologice, ghicit în tarot şi cărţi parcă blestemate să dicteze destine, Luna Neagră & Semnul Fiarei şi tot aşa.
Culmea, noua găselniţă a mamei lui Harry Potter se potriveşte perfect cu cazul pe care Cormoran Strike îl are de rezolvat: fiica unei doctoriţe dispărute ACUM 40 DE ANI îi cere detectivului să dea de urma acesteia. Având în vedere cât timp a trecut de când femeia parcă s-a evaporat, pare cumva logic că numai ghicitul în cărţi şi în stele ar mai putea să-l ajute pe Cormoran să elucideze un mister atât de vechi.
(Şi chiar îl ajută.)
“Glasul sângelui” poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Cormoran Strike e specialist în astrologie şi tarot 🙂
În plus, spre marea mea surpriză, fostul soldat se dovedeşte un specialist în astrologie, iar cunoştinţele lui despre astrograme şi zodii nu m-au lăsat doar pe mine cu gura căscată, ci şi pe Robin Ellacott, fosta lui asistentă, actuala lui parteneră în afaceri şi, sper eu!, viitoarea lui iubită.
Căci nicicând nu au fost sentimentele mai intense între cei doi! Şi nicicând nu s-au codit cei doi mai mult să şi le arate! Robin, abia evadată dintr-un mariaj tensionat, se teme să nu-l sperie pe Strike cu tumultul din inima ei. De cealaltă parte, detectivul care şi-a pierdut în război nu doar piciorul, ci şi o parte din suflet, e terifiat că ar putea s-o îndepărteze pe singura femeie în compania căreia se simte în largul său. În plus, niciunuia dintre ei nu i se pare o idée bună să amestece iubirea cu afacerile, având în vedere că acum conduc împreună agenţia de detectivi.
(Da, ştiu, doi nesăraţi 🙂 ! )
Nu e timp de niznaiuri de îndrăgostiţi
Normal, atâta tensiune pe cm pătrat de pagină nu poate avea drept efect decât o ceartă colosală între Robin şi Strike care par decişi să mă enerveze şi să sară peste partea romantică a relaţiei lor ca să treacă direct la despărţire 🙁 .
Noroc cu femeia dispărută! Cazul e atât de complicat, mai ales că posibilii martori au dispărut între timp sau au murit, încât Robin şi Strike trebuie să depăşească frecuşurile dintre ei şi să facă echipă. În plus, după cum e obiceiul seriei, avem de-a face cu trei suspecţi, unul mai… probabil ca altul: un criminal care vânează femei în general, un pacient obsedat de doctoriţa lui în special şi un soţ supărat pe nevasta lui în particular. După cum poţi bănui, nu prea e nici loc, nici timp de niznaiuri de îndrăgostiţi…
(Ceea ce nu înseamnă că acestea lipsesc 🙂 )
“Glasul sângelui” aduce dispariţia unui personaj 🙁
De parcă nu era suficientă încărcătura emoţională pe capul bietului Cormoran, detectivul suferă în “Glasul sângelui” o pierdere teribilă. Recunosc, am citit cu un nod în gât rândurile care descriu într-un mod atât de simplu şi de sfâşietor sfârşitul unui personaj pe care eu l-am îndrăgit de la prima menţionare pentru că mi-am dat seama ce rol uriaş a jucat în transformarea băieţelui trist, singuratic şi uitat care a fost Cormoran în supravieţuitorul de astăzi. Nu-ţi voi spune despre cine e vorba şi te sfătuiesc cu îndârjire să te fereşti de alte recenzii de pe net care, spre marea mea stupoare, dezvăluie cu nonşalanţă unul dintre momentele cheie nu doar din această carte, CI DIN TOATĂ SERIA.
Detaliile dureroase ale copilăriei lui Cormoran sunt completate de cele nu mai puţin dramatice despre fosta lui iubită-dusă-cu-capul. Obişnuită ca bărbatul să alerge la ea la cea mai vagă chemare şi să stea drepţi la cea mai mică încruntare, Charlotte descoperă că magia pe care o exercita asupra lui a cam început să ruginească. Prin urmare, va recurge la cea mai teribilă forma de santaj emoţional chiar în ziua in care Cormoran asistă la înmormântarea rudei sale dragi. A fost momentul în care m-am întrebat dacă nu cumva ţin în mâini, de fapt, ultimul volum al seriei, convinsă fiind că bietul detectivul va suferi un atac cerebral.
(Nu suferă.)
“Glasul sângelui” poate fi cumpărat online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Ca entuziasmul meu să ajunga la stele (la 5 stele, mai precis), cartea conţine şi câteva planşe mistico-astrologice, pline de desene satanice şi de formule vrăjitoreşti, pe care le-am studiat cu mare atenţie şi… cu ajutorul unei lupe. Prin urmare, îţi recomand să ţii una la îndemână. Eventual, lângă un pacheţel de servetele, daca te ştii mai sensibil(ă), şi lângă aspacardin, dacă te ştii cu inima.
“Glasul sângelui” e plin de trăsnăi literare
Nu sunt singurele trăsnăi literare ale mamei lui Harry Potter în romanul de faţă. De exemplu, o scrisoare scrisă de criminalul în serie, oricât de palpitantă ar fi ea (şi chiar este!), devine cu adevărat remarcabilă dacă citeşti doar prima literă a fiecărei fraze. Mesajul astfel dezvăluit mie una mi-a ridicat părul în cap!
Cu riscul de a-i dezamăgi pe amatorii de urlete şi invective, voi încheia această recenzie spunându-ţi că scandalul uriaş care a izbucnit în jurul acestei cărti şi în care J.K. Rowling a fost acuzată de transfobie… pe mine mă lasă complet indiferentă. Pur şi simplu, mi se pare o idioţenie ca un scriitor, oricât de vocal ar fi el în viaţa reală pe subiecte extrem de controversate, să fie pus la zid doar pentru că ucigaşul pe care l-a imaginat în cartea sa poartă la un moment dat haine de damă, ca să-şi ademenească victima mai uşor.
Bine că Semnul Fiarei e tipărit în carte cu un corp atât de mic încât nu poate fi văzut decât cu lupa… că altfel cred că mama lui Harry Potter ajungea direct pe rug! Şi aşa, eu o suspectez de multă vreme că e o vrăjitoare adevărată!
Ce-am scris când am început să citesc “Glasul sângelui” de Robert Galbraith
Mă uit îngrozită la “Glasul sângelui” de Robert Galbraith/J. K. Rowling: volumul ESTE URIAŞ! Peste 800 de pagini, tipărite cu un corp de literă destul de timid!
Pe barba lui Dumbledore, ce vrajă foloseşte mama lui Harry Potter de reuşeşte să scrie, cu o cadenţă impresionantă, toate cărămizile care alcătuiesc seria poliţistă “Cormoran Strike”?!! Şi, mai ales, ce vrajă să folosesc eu ca să termin de citit cartea… măcar luna aceasta?
Căci să nu o citesc nici nu poate fi vorba. Lasă că e vorba de J.K. Rowling, pe care o iubesc pentru că a scris Harry Potter (şi o urăsc pentru că… s-a oprit din a mai scrie Harry Potter!). Lasă că e vorba de plăcerea mea vinovată, literatura poliţistă.
“Glasul sângelui”, al cincilea volum al seriei cu urâtul de Cormoran Strike 🙂
Dar eu una am aşteptat cu mare nerăbdare al cincilea volum pentru că urâtul de Cormoran Strike (şi chiar e urât, nu te lăsa păcălit(ă) de actorul care îl interpretează în ecranizarea seriei 🙂 )… deci urâtul ăsta a intrat, de la prima noastră întâlnire, în topul detectivilor mei preferaţi. Ok, nu are un picior, nu ştie să zâmbească şi este îngrozitor de ciufulit şi de încăpăţânat… dar toate acestea nu au făcut decât să-i sporească farmecul în ochii mei.
(Nu ezita să mă urmăreşti şi pentru alte consideraţii la fel de originale despre şarmul masculin 🙂 )
În plus, eu zic că mama lui Harry Potter a lălăit-o suficient în cele 4 cărţulii anterioare cu povestea de dragoste dintre Cormoran Strike şi secretara lui, Robin. Devenită între timp partenera cu drepturi egale în agenţia de detectivi, Robin este şi marea slăbiciune a lui Cormoran, chit că acesta nu şi-ar mărturisi sentimentele nici picat cu ceară. Însă dacă până acum puteam înţelege că statutul de femeie căsătorită îl împiedică pe Cormoran să… orice, Robin este în prezent o femeie divorţată. Ok, cam nevricoasă şi plângăcioasă, dar, orişicât, LIBERĂ!!!
Mă aştept la cel puţin un sărut
Deci, mă aştept la cel puţin un sărut. Sau un pupic. Sau hai, fie, măcar o îmbrăţişare acolo!!!
Până mă întorc cu recenzia, poţi să citeşti AICI ce am scris despre un alt volum al seriei, “Carieră malefică”.
A, şi ca să răspund unei întrebări pe care am primit-o de la o cititoare a blogului: în fiecare volum Cormoran rezolvă un alt caz, deci din acest punct de vedere cărţile nu au legătura între ele. Recomand, totuşi, citirea lor în ordinea în care le-a scris mama lui Harry Potter, ca să înţelegi ce e cu Robin, ce e cu Cormoran şi de ce sunt eu fiartă ca ei să se sărute odată!!!
Iar ordinea este aceasta:
Goodreads spume că volumul 6, în engleză, are un pic peste 1400pg… 😉
Vai, tot nu sunt suficiente 🙂 🙂 🙂 !!!