Cine a zis că pe un blog de carte nu se poate vorbi despre fotbal? Sau ca bloggerițele pasionate de lectură nu sunt interesate de sportul cu balonul rotund?
Eu, în niciun caz. Sau, cel puțin, nu când joacă România.
Când eram mică, urmăream alături de tatăl meu meciurile echipei naționale, după ce-mi prindeam în păr cârligele de rufe ale mamei care erau… exact… roșii, galbene și albastre. Mă mândream că știu pe dinafară jucătorii de la Națională (bine, și pe cei ai Stelei, dar asta nu am de gând s-o mărturisesc nimănui, ca să nu-mi urc în cap toți dinamoviștii. Sau, și mai rău, rapidiștii!). Aveam favoriți și de la alte naționale, preferatul meu fiind un jucător austriac de care nu a auzit nici naiba 🙂 .
Anii au trecut, azi nu mai știu niciun fotbalist, habar nu am cum mai arată ierarhia în fotbal la nivel național/ european/ mondial, iar Steaua nu mă mai interesează niciun pic. Niciuna dintre Stele, ca să fiu mai exactă… Dar un singur lucru nu s-a schimbat: de fiecare dată când aud imnul României la începutul unei partide, mă emoționez foarte tare!
Câteva citate despre fotbal dacă tot a început Euro 2024
Ba nu, mai e ceva care se păstrează intact în mintea mea de pe vremea când eram de-o șchioapă: imaginea meciului ideal. Pentru că, pentru mine, meciul ideal este acela în care România bate Ungaria, eu lăcrimez la auzul imnului, un gol îl inscriem din corner, iar la final de partidă, jucătorii se încaieră pe teren!
După cum vezi, sunt o femeie cu gusturi simple 😅!
Acestea fiind spuse, mă grăbesc să mă retrag ca să mă pregătesc de Belgia-România (…oare eu am cârlige în trei culori?…), nu înainte de a-ți oferi câteva citate despre fotbal care aparțin unora dintre cei mai cunoscuți scriitori ai lumii.
Dacă tot a început Euro 2024.
Că eu, de fapt, aici voiam să ajung. Dar m-am luat cu vorba!
Walter Scott: “Viaţa este ca un meci de fotbal“
Albert Camus: „Tot ceea ce ştiu cel mai sigur legat de moralitate şi obligaţii îi datorez fotbalului“.
Walter Scott: “Dacă, din nefericire, se întâmplă să cazi, atunci sunt lucruri mai rele în viaţă decât să te rostogoleşti pe iarbă. Viaţa este ca un meci de fotbal“.
George Orwell: „Dacă ai vrea să adaugi rea-voinţă în lume, cu greu ai putea să faci altfel decât să organizezi o serie de meciuri de fotbal între evrei şi arabi, germani şi cehi, indieni şi britanici, ruşi şi polonezi, fiecare meci fiind vizionat de către 100.000 de spectatori. Fotbalul nu are nimic de-a face cu fair play-ul. Este legat de ură, gelozie, invidie, laudă, violenţă“.
Nick Hornby: „Viața mea e măsurată în eșecurile sau victoriile celor de la Arsenal. Prima mea adevărată dezamăgire în dragoste? A venit imediat după ce Arsenal a egalat cu Coventry, 2-2.”
Jean Paul Sartre: „Jocul de fotbal se complică mult prin apariţia echipei adverse.“
Mario Vargas Llosa, declarații pentru Gazeta Sporturilor
Pe 22 septembrie 2005, Cristian Geambaşu a publicat în Gazeta Sporturilor un interviu special cu Mario Vargas Llosa, în care scriitorul vorbeşte despre marea sa dragoste, fotbalul. „Este o formă de societate perfectă. O manifestare deplină a democraţiei, unde toţi pornesc cu şanse egale. Totul se rezolvă acolo, pe teren. Îmi place fotbalul pentru că, exact ca în literatură, orice utopie este posibilă”, spunea romancierul peruan, atras în Europa de Chelsea, dar mai ales de Real Madrid: „Este o sărbătoare să-i văd. Un premiu. Ca atunci cînd termin o carte”.
„Luna de miere mi-am petrecut-o pe Maracana. Juca Pele. O amintire de neuitat. Pele a fost extraordinar. Un mit şi o realitate.”
„Există doi Maradona. Jucătorul, prodigios, o figură mitică. Şi omul, care n-a rezistat popularităţii sale, cedînd lamentabil. Un contrast teribil, un personaj tragic.”
Cât de mult și-a dorit Radu Cosaşu să lucreze la „Foot-ball”, revista lui Camil Petrescu
Chiar dacă avea doar 7 ani când a fost editată revista „Foot-ball”, Radu Cosaşu îşi dorea să lucreze acolo. I-a trimis chiar şi o scrisoare lui Camil Petrescu: „Neavînd de mic decît dorinţa de a povesti lumii cum se joacă <football> şi aflînd că aţi înfiinţat o revistă cu acest titlu, Football, dar mai ales cu acest subtitlu: <Revistă săptămînală pentru deprinderea jocului curat în sport, artă, literatură, viaţă socială>, vă rog să aveţi bunătatea – deci inteligenţa – de a mă angaja redactor sau corector, fie şi pe gratis”.
Fănuș Neagu, unul dintre cei mai mari fani ai echipei Rapid
„Toata lumea joacă meciuri, numai Rapidul derby-uri.“
„Pentru mine, Rapidul e o dimineață aurie de toamnă, când în gările din Câmpia Bărăganului și Dobrogea, unde trenurile opresc o singură clipă, zeci de oameni se aruncă în vagoanele amorțite de somn, ca să intre în București pentru două ceasuri, atât cât joacă Rapidul.“
„Rapidul face parte din sufletul oamenilor simpli ca bobul de zăpadă din bradul sărbătorilor de iarnă, ca fantasma lunii din apele mării, ca durerea din suferința înfrângerilor. Rapidul e cel mai scurt drum dintre culmea gloriei și valea plângerii. Rapid e curcubeul înălțat peste Calea Griviței până la Podul Giulești și (…) la marginea vieții noastre.“
Adrian Păunescu – De ce țin cu Rapid
Rapid nu-i echipă de fotbal,
Rapid este noapte și zi,
Rapid e o stare de spirit,
Rapid e un mod de a fi.
Rapid e refuzul stagnării,
Rapid nu-i căruță de blegi,
Rapid este nonconformismul,
Rapid e că poți să alegi.
Rapid e istoria simplă,
Rapid este dreptul la nu,
Rapid e puterea mulțimii,
Rapid este eu, el și tu.
Rapid nu-i iubire comodă,
Rapid e un club de săraci,
Rapid e o stea populară,
Rapid nu-ți dă dreptul să taci.
Rapid este geniul cel ieftin
Și pacea modestului blid,
De-aceea și astăzi, și mâine
Eu țin cu cei mulți: Hai Rapid!”
Citate despre fotbal. Mihail Sebastian: “Nu poți trișa la foot-ball. Ești ceea ce ești și atîta cît ești”
Într-un articol din 1935, intitulat „Confesiune sportivă”, Sebastian remarca „mondenitatea fotbalului”, faptul că lumea mergea la meciuri ca la un spectacol de teatru.
„Există o nouă mondenitate ce se creează în jurul matchurilor de foot-ball. Pe zi ce trece, terenurile sportive bucureștene ne apropie mereu mai mult de imaginea unei săli de spectacol. (…) Plutește peste bănci acea rumoare, acel freamăt de curiozitate, de simpatie, de bîrfeală și de emoție ce adie în serile de teatru înainte de ridicarea cortinei. (…) Se creează o modă a matchului, se creează un stil al matchului. (…) Ținuta de rigoare, rochia albă sau imprimată, haina gris deschisă, pantoful de culoare sînt, în după-amiezile sau serile de foot-ball echivalente smokingului de teatru,” observa Mihail Sebastian.
Cu toată „frivolitatea” la care zicea că se expune, Sebastian purcedea apoi la „o laudă necompetentă, dar pasionată în cinstea spectacolului de foot-ball”.
„E într-adevăr ceva profund și total pueril în acest joc„
„E într-adevăr ceva profund și total pueril în acest joc de o simplicitate la început dezamăgitoare. O minge care se plimbă din picior în picior, între 22 de băieți, cu idealul puțin cam modest la drept vorbind de a intra sau a nu intra pe una din cele două porți de la extremitatea terenului. Pînă nu cunoști tensiunea nervoasă a unui match, pînă n-ai fost prins, tîrît și învins de valul de emoție ce se revarsă din tribune peste capul tuturor pentru a-i electriza pe jucători, nu vei înțelege cum e posibilă o asemenea pasiune. (…) da, foot-ballul este un joc cu un mecanism ridicul de simplu și tocmai de aceea este el fascinant.
Simplicitatea lui e directă, spontană, imediată. Cu o privire ce îmbrățișează cîteva sute de metri pătrați cuprinzi și stăpînești o partidă care n-are ascunzișuri, n-are refugii, n-are culise. Totul e aici, sub ochii tăi, nimic nu mai este dincolo. (…) N-am izbutit încă să îmi fixez preferința pentru C.A.O. sau pentru Venus, nu știu încă să îl deosebesc pe Medve de Georgescu, mi-e greu să-i strig din tribună lui Petea dacă trebuie să paseze la centru sau să șuteze la poartă, mă jenez să-l apostrofez pe arbitru cînd nu-mi place cum fluieră – cu un cuvînt, n-am izbutit încă să devin unul din acei spectatori informați și intoleranți, cu viguroase afirmări de voință, lîngă care stau cu timiditate la match și pe care îi invidiez din toată inima. Dar mă voi sili să le învăț pe toate.”
„O luptă între sportivi are nespus mai multă grandoare decît o luptă între intelectuali„
„Un intelectual, un om care trăiește printre cărți, un om care are obișnuința de a gîndi, nu va găsi nicăieri un spectacol mai capabil să-i simplifice atenția. E o reînvățare a ochilor de a privi lucrurile și culorile. Este o desotrăvire de complicații, de nuanțe, de soliloquii. E o chemare afară.”
Fotbalul este și o „lecție de etică”, continuă Mihail Sebastian. „Și scrisul o fi o luptă, dar cu cîte posibilități de a trișa, de a fi nesincer, de a falsifica textele, de a simula competența! (…) O luptă între sportivi are nespus mai multă grandoare decît o luptă între intelectuali. Nu poți trișa la foot-ball. Ești ceea ce ești și atîta cît ești. Orice încercare de a depăși limitele adevărului este pedepsită imediat de fluierul arbitrului. Din nefericire, nu există în cultură un arbitru care să fluiere cînd ai spus un neadevăr, ai mutilat o idee, ai pus piedică unui argument, ai dat cu pumnul într-o nuanță. Sancțiunile intelectuale sînt tîrzii, ocolite, nesigure.”
