Autor: Mirinae Lee
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2024
Traducere: Mihaela Doaga
Conform dicționarului, trickster este un șarlatan, un păcălici, un trișor, un escroc, un șmecher. În cazul personajului principal din ʺCele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veaculʺ, avem de-a face cu tot ce am enumerat mai sus, dar la feminin.
O femeie trickster care a făcut tot ce a putut și, uneori chiar mai mult de atât, pentru a supraviețui în cea mai îngrozitoare închisoare în aer liber de pe planetă, adică Coreea de Nord, sau – dacă e să folosesc denumirea oficială – Republica Democrată Coreeană. Un stat în care regimul feroce care îl conduce face ca dictaturile de genul celor est-europene să fie ca o vacanță la bunici, în care totalitarismul pare să fie nemuritor, iar devotamentul feroce al oamenilor pentru conducerea țării – un ideal la care aspiră toți tiranii.
Cartea „Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul” de Mirinae Lee (scriitoare născută în Coreea de Sud, ca și proaspăt laureata Premiului Nobel pentru Literatură, Han Kang) începe într-un azil de bătrâni din această țară: o tânără decide să ajute persoanele în vârstă să-și scrie necrologul înainte de a muri. Condiția de bază este ca bătrânul sau bătrâna să aleagă trei cuvinte care i-ar defini sau i-ar descrie cel mai bine viața.
Sclavă, iluzionistă, criminală, teroristă, spioană…
Totul decurge fără niciun eveniment deosebit până când destinul o pune față în față cu bunicuța Mook Miran. Spre surprinderea tinerei, aceasta este complet diferită de restul celor din azil – oricum în niciun caz vreo bătrânică cu mintea amețită și incapabilă să aibă singură grijă de ea. În plus, Mook este nemulțumită de numărul mic de cuvinte și decide că are nevoie de mai multe. Mai exact, de opt. Enumeră șapte: sclavă, iluzionistă, criminală, teroristă, spioană, amantă și mamă. Iar al optulea rămâne un mister până aproape de finalul cărții, când am început să-l banuiesc…
Mook s-a născut în Coreea de Nord, având cetățenie japoneză, deoarece țara era sub regimul colonial japonez, a trăit apoi aproape întreaga viață în statul comunist deținând cetățenie nord-coreeană și acum își așteaptă sfârșitul în Coreea de Sud în calitate de cetățean cu drepturi depline al acestei țări. Romanul îi urmărește existența, atât din perspectiva ei și a fiicei sale, Mihee, cât și a altor personaje.
Cronologia evenimentelor, sau a “vieților” – așa cum sunt pomenite în roman, este dată complet peste cap, lucru cu care cu greu m-am obișnuit. Mai ales că prima viață descrisă în carte nu pare să aibă deloc legătură cu eroina noastră, fiind povestită din punctul de vedere al unui băiat din Sud îndrăgostit de o tânără refugiată din Nordul comunist, fără casă, fără rude sau prieteni, îmbrăcată ciudat și având un comportament și mai ciudat.
O fericire obținută tot în urma unei șmecherii, a unei înșelăciuni
Urmează celelalte vieți: viața din anul 1938, când adolescenta Mook își omoară tatăl, un bărbat violent și agresiv. Viața din anul 1950 când fata se deghizează în băiat și ajunge să lucreze pentru trupele americane ca băiat bun la toate într-un bordel, pe care în final îl incendiază cu tot cu americani. Apoi ne mutăm în 1942, când eroina noastră vrea să-și ajute mama să se opereze la ochi și pentru bani acceptă să lucreze într-o fabrică în Japonia. Însă în loc să ajungă acolo se pomenește în Indonezia, închisă într-un bordel pentru trupele imperiale japoneze. Ulterior romanul face un salt în 2005, când Mook este interogată de agenții sud-coreeni care nu o cred că are de gând să trădeze Nordul comunist.
Și tot așa… Viețile curg una după alta, pline de evenimente, de drame, dar și de momente de fericire. E drept, o fericire obținută tot în urma unei șmecherii, a unei înșelăciuni. Dar în lumea întunecată și nesigură în care trăiește protagonista, orice lucru care îi poate aduce un zâmbet este un lucru bun, chiar dacă este clădit pe durerea, drama și chiar moartea cuiva.
Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul… sunt reale?
Acum vine întrebarea întrebărilor: Sunt oare toate aceste vieți adevărate sau Mook se amuză pe seama interlocutoarei sale? În timp ce citeam, am sperat că prima variantă e cea corectă, deoarece întâmplările erau prea bine povestite, prea personale, prea emoționante. Dar titlul cărții include și cuvântul trickster… Așa că tot timpul a existat o urmă de îndoială că nimic nu este real, că este rezultatul unei imaginații ieșite din comun, așa cum ar trebui să aibă orice trickster care se respectă. Apropo, nici măcar numele Mook nu este real…
Adevărate sau false, ʺCele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veaculʺ formează una dintre cele mai bune cărți citite de mine în acest an. O incredibilă poveste despre supraviețuire, durere, pierdere, familie și un mic mic strop de fericire. O poveste șocantă, despre lupta unei femei cu destinul. O luptă în care aceasta a făcut totul pentru a reuși, pentru a mai apuca să trăiască o zi, apoi încă o zi, apoi încă o zi. O zi trăită într-o lume întunecată, plină de durere, lipsuri, umilințe.
Dar o zi în care a trăit și nu a murit.
