Deși am deja în bibliotecă prima ediție în limba română a romanului “Apocalipsul” scris de Stephen King, apariția unei noii ediții, cu o nouă traducere și un nou titlu – “Apocalipsa” -, nu m-a lăsat indiferent.
Motivul principal a fost existența acestei noi variante românești, realizată de excelenta Ruxandra Toma, traducătoare cu experință în ceea ce privește opera lui Stephen King. Deși este vorba de același roman, noua interpretare a cuvintelor Regelui m-a determinat să vreau acest volum.
Ce s-a întâmplat la câteva minute dupa ce “Apocalipsa” de Stephen King a intrat în posesia mea
Oricum la câteva minute după ce cartea a intrat în posesia mea, am început să compar cele două ediții și așa s-a născut un meci pe viață și pe moarte între ediția din 1996 și cea din 2020. Confruntarea a fost fără milă, loviturile sub titlu curgeau cu nemiluita, cuvintele zburau din pagină în stânga și în drepta… Un adevărat măcel deoarece niciuna dintre cele două ediții nu dorea să urce pe raftul dedicat lui Stephen King ca posesoare a titlului de Ocupanta locului 2.
Ca să fie clar de la bun început: arbitru imparțial am fost eu, partida a avut reguli clare, fiind împărțită pe categorii, fiecare categorie primind un punct. Ediția care a avut lovitura de început a fost cea din 1996, pentru că, nu-i așa?, Vârsta înaintea tinereții… Fac o paranteză: acum am realizat că “Apocalipsul” a apărut, în România, acum 25 de ani, iar în SUA – acum 42 de ani… Ce mai: sunt bătrân! Dar să revenim la Confruntarea edițiilor și să începem cu…
Runda 1: COPERTA
Trebuie să recunosc că niciodată nu mi-a plăcut ilustrația de pe coperta celor trei volume apărute în 1996. Tot timpul m-am întrebat ce reprezentau: era vorba de forțele răului prezentate prin intermediul unor statui a la insula Paștelui stropite cu valuri de sânge (vol. 1) ori o creatură demonică care urma să se multiplice prin mitoză (vol. 2) sau o reclamă înfiorătoare la o pastă de dinți pentru diavoli și alte ființe deloc binevoitoare (vol. 3)?
În schimb, ediția din 2021 se laudă cu un fundal verde pe care se află capul unui corb căruia îi vezi plămânii sau coastele sau ambele, îmbrăcat într-o geacă de piele și pe capul căruia, printre pene, se zăreşte discret silueta unuia dintre cazinourile din Las Vegas. În plus, în spatele lui sunt niște dungi albe asemănătoare unor gratii, iar litera O din cadrul titlului “Apocalipsa” este stilizată frumos de tot. Nu este poate cea mai bună copertă, dar este cu mult peste cele din 1996. Așadar, scorul după prima rundă: “Apocalipsul” – “Apocalipsa”: 0-1.
Runda 2: TITLUL
Este poate cea mai mare ciudățenie a acestei cărți. În 1996, “The Stand” a fost tradus ca “Apocalipsul (Flagelul)”, iar în 2020 – ca “Apocalipsa”. Recunosc că “Flagelul”, ca titlu de sine stătător, îmi place cel mai mult. Însă transformarea titlului din masculinul “Apocalipsul” în femininul “Apocalipsa”, deși este în concordanță cu nouă politică mondială: Woman Power, nu m-a încântat în mod special. Dar astea sunt timpurile… Dacă trebuie să fim politically correct, atunci să fim! Peste 20-30 de ani, când o să fie la modă, știu și eu, Children Power, presupun că o să se numească Apocalipsuțul sau Apocalipsuța. În această rundă, nicio ediție nu primește nici un punct. Deci… “Apocalipsul” – “Apocalipsa”: 0-1.
Runda 3: ACCESIBILITATE ȘI PORTABILITATE
Cele trei volume ale ediției din 1996 sunt… ca orice carte normală, având o dimensiune clasică. Și din această cauză se încadrează perfect în orice raft din bibliotecă (nu mai zic că făceau parte din celebra și acum defuncta colecție de romane SF Nautilus). De-a lungul anilor, le-am cărat prin autobuze, troleibuze, au coborât la metrou, au urcat în avioane, au văzut Marea Neagră și Marea Mediterană, au fost la munte și la deal 🙂 , au cunoscut frumusețile din sectorul 6 al Bucureștiului și apoi pe cele ale sectorului 4. Ce mai… au văzut o parte din lume. Și ca un plus: mărimea fontului este super OK.
Ediția din 2020 este gigantică și, din această cauză, nu va vedea decât cei patru pereții ai casei. Pe bune, chiar este uriașă: are 1045 de grame și se întinde pe 22.8 cm lungime și 16.8 cm lățime, față de prima ediție (care are 927 grame și 20.1 cm pe 12.5 cm)… Sunt sigur că dacă coboram cu ea în mână la metrou, sindicatul Metrorex mă puneau să-i cumpăr o călătorie. Este genul de carte pe care celebrul ucigaș plătit John Wick ar putea să o folosească pentru a ucide un autobuz plin de bad boys. Singurul lucru care ar fi mers perfect la dimensiunile ei ar fi fost să aibă coperțile cartonate. Dar nu a fost să fie… Și ca un alt minus: fontul folosit este tare mititel. Așa că… “Apocalipsul” – “Apocalipsa”: 1-1.
***(Nota arbitrului: nu am avut răbdare și, după ce am scris rândurile de mai sus, am citit primul capitol al ediției din 2020. Așa cum mă așteptam a fost perfect!! Singura problemă avută a fost legată de lungimea rândurilor, care sunt luuuuuuuuuuuuungi de tot. Nefiind obișnuit cu asemenea dimensiuni, aveam impresia că nu se mai termină propozițiile. Ceea ce nu ar fi fost un lucru rău: un roman infinit de Stephen King 🙂 )
Și acum revenim la Confruntarea edițiilor cu…
Runda 4: TRADUCEREA
Nu am avut nicio problemă cu traducerea din 1996 realizată de Mihai Moroiu. Dacă au fost probleme cu exprimarea, cu traducerea sau cu gramatica, eu nu am sesizat și m-am bucurat de lectură de fiecare dată când am citit-o. Ediția din 2020 este tradusă de Ruxandra Toma, în al cărei CV de traducător se află versiunile în limba română ale cărților “Mr. Mercedes”, “Doctor Sleep”, “Shining”, “Cimitirul animalelor” & “JFK 21.11.1963”. Deci “Apocalipsa” este în mâini bune, cu siguranță! Așa că, deși nu am citit noua variantă, la această categorie, cele două combatante vor primi câte un punct… Acum scorul este “Apocalipsul” – “Apocalipsa”: 2-2.
Runda 5 (finală): CONȚINUT
Aici a fost măcel, a fost crimă, a fost genocid, a fost ceva… apocaliptic!!! Pe scurt: “Apocalipsul” a lovit, a lovit, a lovit și a lovit, iar “Apocalipsa” a încasat, a încasat, a încasat și iar a încasat, fără să schițeze niciun contraatac. Motivul este simplu: deși este mai mare și mai impresionantă, “Apocalipsa” conține mai puține cuvinte scrise de mânuța lui Stephen King decât rivala sa din 1996. Cum e posibil?
Ei bine, ambele ediții au romanul propriu-zis, ambele ediții au “Nota autorului”, DAR doar cea din 1996 are “O prefață în două părți”. Deci, practic are două prefețe!!! Care se întind pe parcursul a patru pagini!!! Patru pagini!!! Poate nu pare cine știe ce, dar pentru un fan adevărat este aur curat, este o diferență ca de la cer la pământ. Așa că “Apocalipsul” câștigă această rundă, dar și Confruntarea edițiilor, scorul final fiind de “Apocalipsul” – “Apocalipsa“: 3-2.
***(Nota arbitrului: ediția din 1996 putea să primească lejer două puncte deoarece avem de-a face cu “O prefață în DOUĂ părți”, dar regula de un punct este sfântă!)
Acum, dacă ai avut răbdare și ai ajuns aici: tot ce scrie mai sus nu este un îndemn la a nu citi “Apocalipsa”, ediția 2020! Din contră! Este una dintre cele mai bune cărți scrise de Stephen King și merită să fie citită indiferent despre ce ediție vorbim! Este o carte care poate să fie citită și de cei sau cele care până acum au stat deoparte și au evitat cărțile Regelui pe motiv că aparțin genului horror. “Apocalipsa” este un fantasy care te va ține captivat de la primul capitol până la sfârșit. Este printre puținele cărți pe care le consider perfecte: are o poveste incredibilă, personaje reale, care îți rămân în memorie, acțiune, suspans, dramă, emoții și o parte supranaturală de-a dreptul supranatural de bine scrisă. Ce mai… este The Best of The Best!!!
