Autor: Rachel Hawkings
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2024
Traducere: Ioana Văcărescu
ʺCasele nu uită.ʺ Acesta este propoziția de deschidere a romanului ʺVila” de Rachel Hawkings și trebuie să recunosc că demult nu am mai citit ceva atât de captivant, de bun, de misterios, de intrigant. Și mi-am zis: ʺDacă această carte se termină cu Casele nu iartă, o să cad de pe canapeaʺ. Ei bine, nu s-a terminat așa. Cu toate acestea, ʺVilaʺ rămâne unul dintre cele mai bune romane citite de mine în acest an.
ʺVilaʺ pendulează între două povești, situate în perioade de timp diferite și legate între ele de… o vilă, locul unde se desfășoară toată acțiunea.
În prima poveste, care are loc în zilele noastre, Emily este o scriitoare aflată într-o mare de probleme: este în pană de inspirație pentru romanul pe care trebuia deja să-l predea, trece printr-un proces urât de divorț în care soțul ei vrea să-i ia toți banii obținuți din romanele polițiste scrise până acum, dar și din cele viitoare, iar lipsa banilor începe să fie din ce în ce mai greu de ascuns față de familie și de prieteni. În plus, suferă și de o boală misterioasă pe care nimeni nu o poate identifica.
Că veni vorba de prieteni… Amica cea mai bună a lui Emily este Chess, o autoare de bestselleruri motivaționale, care o invită să petreacă o vară în Italia, într-o vilă superbă, Aestas, fără să fie nevoită să plătească nimic. Faptul că acolo a avut loc o crimă celebră nu le împiedică pe cele două să plece în Europa.
Ne mutăm în trecut, în 1974
A doua poveste are loc în trecut, în 1974, și descrie evenimentele care au dus la comiterea crimei mai sus menționate, în vila Aestas. Personajele implicate sunt Mia, o scriitoare aspirantă, sora vitregă a acesteia, Lia, iubitul Miei, Pierce, un muzician care visează la o carieră în domeniu și cel care a închiriat vila respectivă, Noel Gordon, un cântăreț de succes.
Mia speră că întâlnirea dintre cei doi bărbați va da naștere unei colaborări în urma căreia iubitul ei va deveni un superstar. Lucru care însă nu se întâmplă deoarece Pierce și Gordon sunt mai atrași de sex & droguri, decât de rock and roll de calitate. Dezamăgită, începe să scrie în speranța că așa se va distanța de ce se întâmplă în jurul ei. Și scrie, scrie, scrie ceea ce va deveni unul dintre cele mai bune romane horror din toate timpurile. Apoi, la un moment dat, Pierce este ucis…
Pe măsură ce trece timpul, Emily devine intrigată de istoria vilei, de crima care a avut loc acolo, de personajele implicate în aceasta. Așa că în scurt timp abandonează ideea de a scrie un roman de ficțiune și începe să scrie despre tragedia din trecut. Problema este că Chess este tot mai interesată de proiectul ei și decide de la sine putere că ar fi bine dacă ele ar colabora la scrierea cărții. Iar acest lucru nu o încântă deloc pe Emily, mai ales că descoperă indicii conform cărora soțul ei se conversează destul de des cu amica ei.
Vila lui Rachel Hawkings are vreo legătură cu Frankenstein-ul lui Mary Shelley?
Marea întrebare care mi-a apărut în minte în timp ce citeam că ʺVilaʺ a fost: Care e legătura cu Frankenstein, cu Mary Shelley și cu Lordul Byron, menționați pe coperta a patra? Ei bine, cartea are legatură și… nu prea. Dacă te interesează monștri, bucăți de cadavre și săteni cu furci și alte chestii înfricoșătoare, te avertizez că ʺVilaʺ nu este deloc un roman horror.
Însă, pentru iubitorii titlului scris de Mary Shelley, Vila are ceva special: practic conține aceeași poveste privind nașterea unui roman. Așa cum ʺFrankensteinʺ a apărut în urma unei provocări lansate de Lordul Byron către tânăra Mary Shelley, căreia nimeni nu îi dădea nicio șansă, așa și-a început și Mia lucrul la romanul ei. Ignorată, subestimată și neglijată, Mia s-a ambiționat să demonstreze că poate să creeze ceva frumos.
Totodată, pentru iubitorii de informații despre cum se scrie un roman, blocajul și frustrările oricărui autor, presiunea discretă, dar constantă a editorilor care vor manuscrisul… ieri, nerăbdarea fanilor, modul în care se nasc o carte și personajele sale, ʺVilaʺ este perfectă pentru că le conține pe toate.
După cum cred că știe toată lumea pe aici, eu, ca cititor, sunt pasionat de SF & F, horror și thrillere pline de acțiune. Însă ʺVilaʺ m-a prins de la prima până la ultima propoziție. Este un roman cu o acțiune care se dezvoltă încet, cu mai multe elemente de dramă decât de thriller, dar puse pe hârtie atât de bine, încât pe măsură ce citeam am fost, și nu exagerez deloc, șocat să descopăr cât de mult îmi place această carte. Așa că recomand puțintică răbdare atunci când vă apucați de ea.
Și nu uitați: ʺCasele nu uităʺ!!!
