De când am terminat „Diaconul King Kongˮ (recenzat chiar AICI), m-am întrebat dacă următorul roman semnat James McBride, Băcănia Rai și Pământ, o să reușească să mă cucerească atât de repede și de ușor cum a făcut-o primul.


De când am terminat „Diaconul King Kongˮ (recenzat chiar AICI), m-am întrebat dacă următorul roman semnat James McBride, Băcănia Rai și Pământ, o să reușească să mă cucerească atât de repede și de ușor cum a făcut-o primul.

De multe ori mi-am început recenziile cu ʺAceasta este cea mai bună… ʺ, ʺEste The Best of The Bestʺ sau ʺEste una dintre cele mai bune… ʺ. Când am terminat de citit Diaconul King Kong, am realizat că niciun început folosit până acum nu se ridică la valoarea cărții. Așa că de data acesta o să zic, încălcând toate regulile gramaticale posibile:

Primul lucru care mi-a sărit în ochi atunci când am văzut coperta au fost cuvintele ʺKing Kongʺ. Apoi am zărit pistolul, sticla, pălăria aia albastră și clădirile de pe etichetă care m-au făcut să mă gândesc imediat la orașul New York.