“Mi-am asumat riscul și am început să scriu Când ți-a spus cineva ultima dată ”Te iubesc!”? abia când am simțit că pot să mă apropii de femeile-personaje ca de niște răni care începuseră să prindă o urmă de coajă. Răni neascunse vederii, dar greu de privit pentru trecătorul grăbit care fie întoarce oripilat capul, fie își atinge instinctiv locul cicatrizat al propriei răni.”
