Autor: Joe Abercrombie
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2011, 2013, 2013
Traducere: Laura Bocancios, Ruxandra Toma, Mihnea Columbeanu
“Prima lege” este una dintre cele mai bune serii citite de mine în 2015. Are în ea tot ce îţi trebuie pentru a-ţi domoli setea de magie întunecată, expediţii la marginea lumii, eroi şi antieroi, creaturi ciudate, luptători duri, vrăjitori bătrâni şi lupte sângeroase cu săbii, topoare şi alte obiecte aducătoare de jale.
Recomand citirea celor trei cărţi, “Tăişul sabiei”, “Fără îndurare” şi “Puterea armelor”, una dupa alta. Deși nu cred că va exista cineva care va reuşi să facă o pauză după ce va termina prima carte pentru a începe altceva. Atât de bună este “Prima lege”!
O lume în care magia începe să dispară
Povestea din „Prima lege” este una clasică. Într-o lume în care magia începe să dispară, iar spiritele se sting unul câte unul, Uniunea, cea mai civilizată naţiune care a rămas de pe urma unui Imperiu demult dispărut, este în luptă cu sângerosul rege al Nordului şi cu Imperiul Gurkhul aflat la sud de Uniune.
Conflictul ce urmează este prezentat din punctul de vedere al câtorva personaje. Nordicul Logen, alias Nouă Degete (supranumit şi Sângerosul Nouă, din cauza modului… sângeros în care îşi ucide atât duşmanii, cât şi prietenii). Inchizitorul Sand dan Glokta, un fost spadasin pe care anii de prizonierat în temniţele gurkhuniene l-au transformat într-un torţionar schilod lipsit de milă faţă de prizonierii săi, în particular, şi omenire, în general.
Apoi, căpitanul Jezal dan Luthar, care visează să devină cineva important, dar, dacă se poate, fără să transpire prea mult pentru asta. Vrăjitorul Bayaz, Întaiul dintre Magi, un bătrân orgolios care crede că știe tot. Maiorul Collem West, dispreţuit de toţi militarii de viţă nobilă din cauza originii sale umile. Ferro Maljinn, o fostă sclavă de culoare cu ochii galbeni, pe jumătate demon, care a jurat să-i extermine pe gurkhuni. Și Copoiul, un mercenar dur, dar cu inimă mare.
“Prima lege” este o trilogie foarte violentă
De la început trebuie să spun că trilogia este foarte violentă. Dacă iniţial nu pare ceva ieşit din comun, pe măsură ce avansezi în poveste, luptele devin din ce în ce mai dure, mai brutale şi mai lipsite de milă.
Am luat lecţii de anatomie avansată atunci când intestinele oamenilor au fost scoase la vedere. Creierii au făcut cunoștintă cu lumina zilei, iar degetele, braţele şi picioarele tăiate, strivite sau zdrobite au zburat pe fiecare pagină în toate direcţiile. Însă acest lucru mi-au sporit ataşamentul pentru personajele preferate şi implicarea în poveste. Atunci când Logen a trebuit să înfrunte un tip de mărimea unei case cu etaj, am suferit pentru fiecare lovitură încasată de Sângerosul Nouă. Şi încasează destule…
“Prima lege” are și momente când este foarte amuzantă, chiar hilară
Citind rândurile de mai sus poţi să crezi că “Prima lege” este un monument închinat violenţei gratuite. Nimic mai greşit! Are momente când este foarte amuzantă, chiar hilară. Mai mult decât atât, pesimismul cu care Logen vede viaţa, ura lui Glokta pentru scări şi inventatorii acestora, nemulţumirile lui Ferro la adresa celor din jurul ei, neputinţa lui Jezal de a înțelege ce se întâmplă cu el, umanizează personajele.
Însă, de fiecare dată, aceste momente sunt întrerupte brusc de realitatea în care trăiesc. Şi pentru acești oameni realitatea este una cumplit de violentă în care trebuie să ucidă, altfel sunt ucişi.
Partea legată de politica Uniunii cu alianţe, trădări, comploturi și asasinate nu lipseşte nici ea. Acest segment aparţine mai mult lui Glokta şi lui Bayaz. Cinismul şi monologurile primului, aroganţa şi dispreţul celui de-al doilea au izbutit să mă implice foarte mult în viaţa politicienilor, răsturnările de situaţii prinzându-ma de câteva ori complet nepregătit.
SPOILER ALERT! Finalul seriei a fost complet neașteptat, dar cu atât mai savuros. Victoria binelui asupra răului este de fapt victoria unui rău mai mic, personaje până atunci pozitive se dovedesc a fi niște nenorociţi lipsiţi de milă, laşii rămân laşi, ucigaşii rămân ucigaşi, iar eroii adevăraţi… mor… Un sfârşit perfect pentru o serie atât de întunecată!
Deci…
Mi-a plăcut? Daaaaa!!!!!! Aș recomanda-o cuiva? Daaaaaa!!! Puncte slabe? S-a terminat!!!
