Autor: Ursula K. Le Guin
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 1994
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Ursula K. Le Guin este o scriitoare pe care până anul trecut am evitat-o. Motivul îl constituie faptul că atunci când am citit prima dată “Mâna stângă a întunericului”, în 1994, nu am înțeles de ce se agita lumea atât de mult în jurul acestei cărţi.
În perioada aceea SF-ul însemna pentru mine “Star Wars”, “Alien”, “Mad Max”, “Fundația”, “Dune”, “Ubik”, orice cu și despre nave spațiale, lupte intergalactice, roboți malefici și alte chestii asemănătoare. Așa că în clipa în care am descoperit că personajul principal, un pământean, este pe o planetă unde locuitorii pot deveni tipi sau tipe, cred că am zis primul meu WTF! din domeniul literaturii.
“Mâna stângă a întunericului” – cum am ajuns să-i dau o nouă șansă?
Însă anul trecut, am citit “Lumea lui Rocannon”, care mi-a plăcut (4 stele), apoi am fost surprins plăcut de trilogia fantasy “Daruri” (3,4,4 stele). Așa că am zis ca anul acesta să dau o nouă șansă cărții “Mâna stângă a întunericului”, că poate, cine știe?, o să-mi placă.
Pe scurt, în “Mâna stângă a întunericului” este vorba de un pământean, Genly Ai, un tânăr de culoare, care vine pe planeta Gethen, sau Iarnă, cum îi zic cei de pe Terra, ca reprezentant al Ecumenului, o alianță intergalactică de planete, națiuni, țări și popoare. Localnicii sunt asemănători cu oamenii, dar diferă într-o anume privinţă radical: sunt hermafrodiți și numai o dată pe lună pot deveni bărbați sau femei.
Privit ca un ciudat sau pervers, deoarece este tot timpul bărbat, Ai are probleme din momentul în care pune piciorul pe planetă, mai precis pe pământurile națiunii Karhide, aflată într-un fel de feudalism relaxat și cam primitiv. Din fericire, este luat sub aripa protectoare a prim-ministrului Estraven, care realizează avantajele pe care le poate aduce cel din spațiu oamenilor săi. Dar politicianul e declarat trădător și exilat și Ai pornește spre țara vecină, Orgoreyn, un stat dictatorial, cu manifestări comuniste. Aici, deși este întâmpinat cu brațele deschise, are parte de o serie de surprize neplăcute…
Ce nu mi-a plăcut & ce mi-a plăcut
Ce nu mi-a plăcut:
– Genly Ai. Pentru un om trimis să realizeze contactul cu o civilizație extraterestră pot să zic că este foarte naiv. Nu seamănă deloc cu căpitanul Picard şi echipajul navei Enterprise care se adaptau la orice și la oricine. Tot timpul am avut impresia că Ai îi tratează pe cei din jur ca fiind pământeni, neînțelegând comportamentul acestora, sensul și subtilitățile cuvintelor folosite în discuții, obiceiurile și tradițiile lor, fiind mereu nedumerit. „Oare ce vrea să-mi spună X? Y e supărat pe mine? Z îmi dă un sfat, mă amenință sau mă ia peste picior?” La un moment dat, am ajuns să cred că dacă eram acolo, mă descurcam mai bine. Totuși, am respectat încercările lui Ai de a-și depăși limitele și de a crea o legătură cu gethenienii.
Ce mi-a plăcut:
– crearea unei lumi noi, cu propria istorie, cu un limbaj nou și tradiții neobișnuite. Toate acestea sunt prezentate cel mai bine prin intermediul unor capitole speciale ce cuprind legende, rapoarte, însemnări și povețe, ceea ce îmi indică interesul și convingerea scriitorului în lumea pe care o descrie. Ca să nu mai zic că așa am căpătat o serie de informații suplimentare care m-au ajutat să înțeleg planeta Gethen și pe locuitorii ei.
– lipsa tehnologiei. Știu că sună aiurea să laud acest lucru într-un roman SF, dar așa e! Tot ce are Ai este o navă, aflată undeva departe, și ansiblul, dispozitivul care îi permite să discute cu restul Galaxiei. Atât… Lipsa briz-brizurilor tehnologice, a chestiilor futuriste sau gadgeturilor impresionante, pe care se pune accentul în alte cărți, m-a obligat să mă concentrez pe personaje, pe povestea lor, pe cultura lor, pe dilemele cu care se înfruntă și pe deciziile pe care le iau.
Când iarna chiar e… iarnă!
– neobișnuita diferență dintre oameni și gethenienii. Cum am mai zis, pe Gethen nu există bărbați și femei ca pe Terra. O dată pe lună, gethenienii, care sunt neutri din punct de vedere sexual, intră în kemer și pot deveni mamă, tată, iubit sau iubită. Nu există nimic planificat, nimic care să-i ajute să aleagă ce să devină. Mai mult decât atât, într-o lună pot fi bărbați, iar în alta – femei, iar prietenul cel mai bun al cuiva îi poate deveni iubit/ă…
– iarna pe Iarnă este… iarnă 🙂 ! Aici, Moș Crăciun al nostru ar da de greu, deoarece ar trebui să se îmbrace mult mai gros decât la Polul Nord. Ger, umezeală, gheață, zăpadă, crivăț. Apoi ger, umezeală, gheață, zăpadă, crivăț. Și iar ger, umezeală, gheață, zăpadă, crivăț și tot așa…. Cam aşa ar suna buletinul meteo zilnic pentru Gethen.
Sunt sigur că, la apariție, “Mâna stângă a întunericului” a răsturnat tabu-uri și a luat lumea prin surprindere. Motiv pentru care a adunat și cele mai importante premii SF (Hugo și Nebula) și este atât de lăudată. Acum, recitind cartea, nu am mai fost șocat de conținut și am constatat că mi-am schimbat complet părerea despre ea: “Mâna stângă a întunericului” a devenit o poveste minunat scrisă…
Deci…
Mi-a plăcut? Da! Aș recomanda-o altora? Da! Puncte slabe? Genly Ai.
Ce-am scris când am început să citesc “Mâna stângă a întunericului”
Am citit cartea aceasta în 1994 și, în ciuda faptului că a luat Hugo și Nebula și e lăudată de toată lumea, m-a plictisit de moarte. Tot ce mi-a rămas în memorie despre ea este faptul că un pământean colindă o planetă alături de un extraterestru umanoid. Acesta din urmă când e bărbat, când e femeie. În anul de grație 2016, am decis să dau o șansă tuturor cărților citite în adolescenţă care m-au lăsat indiferent. Aceasta este prima… În curând vin și concluziile…
