“Lista lui Schindler” de Thomas Keneally – Ana are carti!
Lista lui Schindler

“Lista lui Schindler” de Thomas Keneally

Coperta-Lista-lui-Schindler

Aproape un an mi-a luat să termin “Lista lui Schindler”!!!!!!! Nu mai insist asupra motivelor – le-am detaliat când te-am anunţat (vezi mai jos) că am început să citesc cartea lui Thomas Keneally.

Dar am regretat vreun moment că am deschis-o pe parcursul luptei pe care am dus-o cu ea? NICI VORBĂ!

Pentru că volumul multi-premiat vine să completeze perfect filmul genialului Steven Spielberg care m-a întors pe dos şi pe care mi-am promis să NU-l revăd vreodată. Zguduită de imaginile cumplite ale ororilor din lagărele de exterminare, răvăşită de coloana sonoră semnată de John Williams, am acordat mai puţină atenţie poveştii lui Oskar Schindler, industriaşul german care şi-a riscat viaţa pentru a proteja şi salva peste 1.100 de evrei din Polonia ocupată de nazişti.

Iar atunci când am reuşit să mă scutur de impactul filmului, zeci de întrebări mi-au explodat în cap în legătură cu biografia acestui individ atât de paradoxal şi mi-am dorit enorm să aflu cât adevăr şi câta exagerare s-au îngemănat în jurul personajului care a căpătat valenţe de legendă printre evreii din toată lumea.

Iar cartea răspunde la APROAPE toate întrebările mele, pentru că are la bază interviuri luate supravieţuitorilor grupului Schindler, informaţii furnizate de asociaţi ai omului de afaceri, din vremea războiului, documente şi hârtii personale ale acestuia, declaraţii ale prietenilor. Thomas Keneally s-a ferit cât a putut să-şi pună imaginaţia la lucru, iar acolo unde a trebuit să umple anumite goluri din biografie a făcut-o cu delicateţe, la un nivel minimal, dar nu înainte de a-ţi atrage atenţia că nu are nicio dovadă pentru paragraful care urmează. Practic, Keneally nu-ţi pune în braţe o operă de ficţiune, ci o adevărată enciclopedie despre Oskar Schindler în particular şi despre Holocaust în general.

Nimic nu anunţa la începutul celui de-al război mondial destinul de salvator al lui Oskar Schindler. Industriaşul german, arian pur sânge, provenea dintr-o familia avută care îi oferise în copilărie şi adolescenţă tot confortul financiar imaginabil, astfel că pentru Oskar fiecare zi era un nou prilej de distracţie, de curse cu motocicleta (era înnebunit după ele), de plimbări cu prietenii. Nici la maturitate, viaţa nu adusese mari schimbări în viaţa lui: Oskar îşi risipea acum proprii bani în cumpărături de lux, cadouri extravagante pentru amantele pe care le schimba de la o săptămână la alta (soţia locuind atât de convenabil la mare distanţă) şi petreceri înecate în cascade de alcool.

Situaţia evreilor – zvonurile privind, iniţial, relocarea lor în… Madagascar!, iar ulterior detaliile şoptite pe la colţuri despre Soluţia Finală – îl preocupă pe acest membru al partidului nazist destul de vag, atâta vreme cât proprii angajaţi evrei nu erau afectaţi. Căci pentru industriaşul german zvastica era insigna pe care o purta regulamentar la reverul costumelor sale pe care cheltuia sume de-a dreptul revoltătoare, în timp ce BANUL era zeul căruia i se închina dimineaţa, la prânz şi seara. Prin urmare, câtă vreme profitul său nu era afectat, conducerea nazistă putea să decidă ce dorea ea, lui Oskar puţin îi păsa.

Însă…

Pe măsură ce şicanele asupra evreilor se transformă în agresiuni, schilodiri, arestări, torturi şi crime, Schindler pune la punct un întreg sistem cu scopul de a păcăli… sistemul, minţind, mituind, îmbătând, şantajând, astfel încât salariaţii săi evrei – şi ulterior cam orice evreu care-i cerea ajutorul – să fie protejaţi. Personalul din fabricile sale creşte de la o zi la alta, iar atunci când Oskar realizează că nu va putea să-i ţină la infinit departe de lagărele de gazare pe oamenii de care începe să se ataşeze, decide să-şi creeze… PROPRIUL LAGĂR!!! În care evreii să aibă parte de hrană, caldură, siguranţă…

Zvonul despre stropul de umanitate pe care îl reprezintă Oskar într-un ocean de atrocităţi (descrise în carte în detaliu de cei care le-au supravieţuit!!!) se împraştie rapid în comunitatea mozaică, prin urmare aceşti amărâţi ai sorţii se înghesuie să se înscrie pe lista lui Schindler şi să ajungă astfel în lagărul lui. “Lista este viaţa”… cuvintele acestea, care se aud şoptite seară de seară, din fiecare colţ insalubru al ghetoului, aproape că înlocuiesc rugăciunile evreieşti.

Iar Schindler, plătind un preţ uriaş (fizic, psihic şi financiar), îşi va respecta promisiunea de a-i ţine în viaţă până la sfârşitul războiului pe cei peste 1.100 de evrei de pe lista sa. Mai mult, atunci când dintr-o încurcătură birocratică, trenul care trebuia să-i aduca noi “angajate” evreice ajunge din greşeală la Auschwitz, Schindler va reuşi (aproape mitologic, aş putea spune) să le scoată de acolo. Practic, a fost singura evadare din acel loc al morţii…

“Cartea răspunde LA APROAPE toate întrebările mele”… scriam câteva paragrafe mai sus. APROAPE, pentru că o singură întrebare despre viaţa lui Oskar Schindler rămâne în aer – şi după ce vezi filmul, şi după ce termini cartea. Ce anume a determinat această schimbare uluitoare în conştiinţa lui? Ce s-a întâmplat de cinicul, afemeiatul, risipitorul Schindler s-a transformat în salvatorul evreilor, cheltuindu-şi ÎNTREAGA avere, riscându-şi libertatea (a fost arestat de 3 ori) şi chiar viaţa?fetita cu paltonul rosu lista lui schindler

Thomas Keneally recunoaşte cu toată sinceritatea că nu ştie. Nici unul dintre supravieţuitorii lui Schindler n-a avut ocazia să afle de la salvatorul său motivul. Bineînţeles că există speculaţii. Unii susţin că toată fiinţa lui a fost rascolită de imaginea fetiţei în roşu, pe care o urmăreşte de la distanţă cu privirea cum se strecoară de parcă ar fi protejată de o vrajă printre soldaţii germani ocupaţi să-i împuşte părinţii, fraţii, vecinii, prietenii. În carte micuţa poartă chiar şi un nume, Genia, pentru că da!, a existat în realitate! Alţii fac referire la slujnica abuzată a comandantului de lagăr Amon Goeth, Helen, care îi încredinţează lui Schindler mica avere pe care reuşise s-o pună deoparte rugându-l să-i salveze sora din lagăr. Există chiar teorii care caută motivul mai departe în trecutul lui Schindler, printre prietenii evrei pe care îi avusese la şcoală.

Cert este că nimic nu e… cert din tot ce se vehiculează.

Dar reflectând acum, după ce am terminat de citit cartea, realizez că nu (mai) are nicio importanţă… În mijlocul unuia dintre cele mai tragice capitole ale istoriei mondiale, pentru cei peste 1.100 de evrei salvaţi umanitatea a împrumutat chipul lui Oskar Schindler. Şi asta este tot ce contează!

„Cel ce salvează o viaţă salvează o lume întreagă” –  Talmud

P.S. La două decenii de la încheierea războiului, Schindler lua în calcul opţiunea sinuciderii. Fusese înjurat, scuipat, alungat cu pietre pe străzile din Frankfurt. “Mai bine te ardeau odată cu evreii”, se strigă după el. Rezistă impulsului, “pentru că nu vreau să le dau satisfacţie”, după cum îi scrie unui prieten. Moare în 1974 şi este înmormântat la Ierusalim, devenind astfel primul şi singurul membru al Partidului Nazist onorat în acest mod.

 

CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:

Într-o seară, descopăr pe noptieră, deasupra cărţilor pe care le citesc în acest moment, un pacheţel. Impecabil ambalat, se simte mână de profesionist(ă)… Clar, e vorba de o carte – şi dacă se afla la 10 metri distanţă radarul meu nu s-ar fi lăsat păcălit.

Dar…

Cu ce ocazie?!!!! Nu e niciuna dintre zilele mele (de naştere, de nume, de… 1 iunie), deşi, Slavă Domnului, stau foarte bine la capitolul acesta :) . Simt cum se apropie panica! Oare eu şi prietenul meu sărbătorim azi ceva… de genul 10 ani, 9 luni şi 3 zile de când suntem împreună?!!! Şi eu am uitat ca de obicei?!!!

“Nu, nu”, mă linişteşte el. “E doar o carte pe care ţi-o doreşti de ani de zile, dar n-ai găsit-o”.

Ceeeeee?!!!

Rup ambalajul fără niciun pic de respect pentru cel/cea care l-a realizat (scuzeeeee!), trag aer în piept şi scot volumul. Şi… Şi…Încep să ţopăi prin dormitor, chirăind ca o nebună de fericire.

Căci ţin în mâini “Lista lui Schindler” de Thomas Keneally, o carte pe care mi-am dorit-o cu ardoare încă de când am văzut filmul, despre care am crezut ani în şir că nici nu s-a tradus la noi şi pentru care am cotrobăit prin toate cotloanele Internetului după ce-am aflat de ediţia din 2006, de la editura Orizonturi (?). Eforturile mele s-au dovedit însă în zadar, aşa că nu reuşesc să-mi dau seama unde a găsit-o prietenul meu şi ce a trebuit să facă pentru a intra în posesia ei (cred că şi-a vândut un deget sau ceva… Ufff, m-am liniştit, la un control atent, prietenul e intact, totul e la locul lui :) ).

În aceeaşi seară, toate cărţile de pe noptieră au zburat şi am început să citesc “Lista…”! Şi acum vine adevăratul şoc: căci ce ţi-am povestit mai sus se întâmpla anul trecut, în octombrie, iar eu… ÎNCĂ CITESC LISTA LUI SCHINDLER!!!!!

Şi nu pentru că ar fi cutremurătoare (deşi este). Nu pentru că din două în trei capitole aş avea lacrimi în ochi (deşi am). Nu pentru că ar fi o carte complicată, care oricum se citeşte greu pentru că e plină de termeni militari germani, de nume şi de grade, de organizaţii, instituţii, societăţi şi departamente (avalanşă vin toate peste tine aproape la fiecare pagină!).

Ci pentru că am de-a face cu CEA MAI PROASTĂ REDACTARE DIN ISTORIE! JUR!!!!

Fraze care nu au NICIUN înţeles. Pur şi simplu, cineva a aruncat, a alăturat şi a înghesuit nişte cuvinte ca să… nimic. Propoziţii care încep pentru a nu se sfârşi nicăieri… Rămân cumva, aşa, în aer, de zici că i se cere cititorului să completeze finalul lipsă. Greşeli de gramatică (dintre care virgula între subiect şi predicat e cea mai puţin gravă!). Greşeli de ortografie… Cacofonii… Litere în plus… litere în minus. Repetiţii peste repetiţii.

Nu înţeleg!!! Ce s-a întâmplat cu cartea aceasta?!!

După primele momente de şoc, am luat decizia să fac tot posibilul să ignor orice piedică şi să citesc mai departe! Prea mult mi-am dorit titlul acesta ca acum să mă las învinsă de la primele capitole! Aşa că, strângând din dinţi, oftând, înjurând, foindu-mă, transpirând,… LUPT!!! Când nu mai rezist, fac o pauză şi trec la altă carte. Apoi mă întorc la “Lista…” Şi aşa o ţin de luni de zile!

Până revin cu “recenzia”, atât mai vreau să-ţi spun: nu te apuca de această carte decât dacă eşti la fel de nebun(ă) ca mine!

Cartea poate fi cumpărată online de AICI (varianta în limba engleză)

 

Facebook Comments

Leave a Reply

Privacy Preference Center


  • Warning: reset() expects parameter 1 to be array, string given in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/public/partials/privacy-preferences-modal.php on line 33

Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/public/partials/privacy-preferences-modal.php on line 95