John Galsworthy, unul dintre scriitorii englezi pentru care am făcut o adevărată obsesie în timpul facultății, s-a născut pe 14 august 1867, în apropierea Londrei, la Kingston Hill, într-un mare conac, numit Parkfield. A fost al doilea din cei patru copii ai lui John Galsworthy şi Blanche Bartleet.
John Galsworthy Senior avea o firmă de avocatură în Old Jewry şi conducea mai multe companii miniere, datorită funcţiilor şi averii considerabile devenind unul dintre oamenii respectaţi ai vremii. Situaţia financiară i-a permis să cumpere, printre altele, un teren de douăzeci şi patru de acri în Londra, la Coombe Warren, unde a început construcţia a trei case impunătoare, în stilul epocii victoriene.
Prima dintre ele, ornamentată cu tot felul de frontoane, a primit denumirea de Coombe Warren şi a devenit în scurt timp reşedinţa familiei. Celelalte două case, denumite Coombe Leigh şi Coombe Croft, au fost construite ca un fel de adaos la Coombe Warren. De-a lungul anilor, familia Galsworthy a locuit în fiecare dintre ele, iar peste ani scriitorul a povestit câtă bucurie găsea tatăl său în acele locuri:
Câtă uimitoare chibzuinţă risipise tatăl meu pe această casă şi pe mica proprietate care se întindea până la marginea colinei, cu grădinile ei împrejmuite de zid, păşunea, miriştea şi păduricea.
John Galsworthy
Tatăl i-a servit ca model pentru Jolyon Forsyte din ,,Forsyte Saga”
Biografii sunt de părere că peste ani, atunci când John Galsworthy l-a creat pe bătrânul Jolyon Forsyte din trilogia ,,Forsyte Saga” a avut în minte imaginea tatălui său, iar Coombe ar fi fost model pentru Robin Hill, casa construită de Soames Forsyte.
În ceea ce o priveşte pe mama sa:
,Era o gospodină uimitor de bună şi de grijulie şi o mamă minunată. Dar privind în urmă la vremea aceea mi se pare că vedeam puţin din ceea ce era ca cu adevărat şi bănuiesc că un soţ, o gospodărie cu opt servitori în ocol şi şase în casă îi luau prea mult timp şi sănătatea ei nu era prea bună în acele zile.
John Galsworthy
Despre John Galsworthy se spune că a cheltuit sume impresionante pentru a-şi reface arborele genealogic. În cele 3 decenii de căutări scriitorul a descoperit că unii dintre strămoşii săi dinspre tată erau mici fermieri încă din secolul al XVI-lea. Locuiau în apropierea mării în Devonul de sud, prin preajma lui Wembury şi Plymstock. De altfel, în zonă există chiar şi acum o fermă ce poartă denumirea de „Marele Galsworthy”.
Pe linie maternă arborele genealogic a fost refăcut până în secolul al XVIII-lea şi a inclus nobili de ţară şi fabricanţi de ace din Reddich. Deşi John Galsworthy a susţinut că printre strămoşii din partea mamei s-ar fi aflat şi Bartleets-ii, o veche familie din care a făcut parte şi un medic al lui Henric al VIII-lea, această legătură nu a putut fi dovedită.
John Galsworthy, un elev care nu promitea nimic deosebit
În 1880 John Galsworthy a intrat la colegiu, la Harrow, unde s-a remarcat ca un foarte bun atlet, dar şi ca jucător de fotbal, fiind chiar căpitanul echipei. Deşi nu fusese un elev eminent, la ceremonia de absolvire unul dintre profesorii săi i-a adresat cuvinte măgulitoare. ,,Pot să spun cinstit că nu m-am aşteptat niciodată să fii în stare să învingi dificultăţile; şi nu am avut niciodată, printre elevii mei buni unul care să fie ca dumneata, atât de silitor în muncă şi la care să fi ţinut atât de mult din toate punctele de vedere. Întotdeauna mă voi gândi la dumneata ca la elevul meu ideal, fără nici un fel de exagerare.”
Un alt profesor însă s-a arătat mai moderat şi l-a descris pe elevul John Galsworthy ca fiind „un băiat liniştit, modest, rezervat, care îşi făcea datoria în chip strict onorabil, deopotrivă la învăţătură ca şi în sport, fără să ofere vreo promisiune demnă de luat în seamă, în ceea ce priveşte posibilitatea de a se distinge în viaţă”.
Bătrânul John Galsworthy considera că fiul său trebuie să urmeze tradiţia familiei, să fie absolvent de drept şi jurist eminent. Prin urmare, John Galsworthy se înscrie în 1886 la New College, Oxford, iar patru ani mai târziu dobândeşte dreptul a de practica avocatura.
Prima iubită, Prea Săracă Pentru A Deveni O Galsworthy
Student la Oxford, Galsworthy face o vizită în Wales şi o întâlneşte pe Sybil Carr, o tânără care dădea lecţii de canto. Se îndrăgosteşte într-atât încât îşi doreşte cu ardoare să se căsătorească cu ea, însă bătrânul Galsworthy se opune cu vehemenţă mariajului, invocând situaţia materială modestă a fetei. Pentru a pune cât mai repede capăt acestei poveşti, Galsworthy Senior îşi trimite fiul în Canada, cu scopul mărturisit de a inspecta minele de cărbuni de acolo. Dar nici depărtarea şi nici noile responsabilităţi nu au reuşit să îl facă pe tânărul John să o uite pe Sibyl. Bătrânul Galsworthy rămâne însă ferm în deciziile sale şi nu acceptă o noră săracă.
Considerând că timpul petrecut în Canada a fost prea scurt, tatăl îi propune fiului său o lungă călătorie pe mare în cursul căreia s-ar putea familiariza cu problemele dreptului maritim, asta după ce îl convinge că ar putea avea o carieră strălucitoare dacă, în loc de a pleda la curtea de justiţie, ar alege să înveţe dreptul maritim şi de navigaţie pentru a pleda la curtea Amiralităţii.
Călătorește pe vasul lui Joseph Conrad, cu care se împrietenește
Dacă în prima călătorie pe mare, John Galsworthy a fost însoţit de unul dintre fraţii săi, de această dată partener de drum i-a fost Ted Sanderson, unul dintre colegii săi de la Harrow. Cei doi au vizitat Ceylonul, Australia şi Insulele Fiji, iar John s-a dovedit un camarad de nădejde atunci când Ted s-a îmbolnăvit de dizenterie.
Pe drumul de întoarcere acasă, cei doi camarazi călătoresc de la Adelaide la Cape Town pe vasul ,,Torrens”, al cărui căpitan era Joseph Conrad. Acesta a fost momentul în care cei doi mari viitori scriitori s-au cunoscut şi au început o frumoasă prietenie. Conrad terminase pe atunci de scris ,,Nebunia lui Almazer”, iar maniera minunată în care Conrad îşi povestea aventurile de marinar şi contrabandist au trezit în Galsworthy dorinţa de a deveni scriittor.
Mi-ar plăcea să fiu dotat pentru scris. Cred într-adevăr că este mijlocul cel mai agreabil de a câștiga bani, dar important pentru mine nu este atât faptul de a scrie, cât ideile exprimate. Presupun că arta de a scrie poate fi cultivată, dar că nu e imposibil să cultivi claritatea profunzimilor, nici plantele rare.
John Galsworthy, scrisoare pentru un prieten
După ce Galsworthy a publicat în 1900 ,,Villa Rubein”, Joseph Conrad s-a arătat foarte încrezător în talentul prietenului său:
,Villa Rubein” este un minunat exemplu de ceea ce poate dobândi hotărârea şi concentrarea asupra unui singur scop când există o bază solidă a unui talent remarcabil despre care eu realmente cred că va ajunge foarte departe – practic atât de departe pe cât va căuta să-l împingă.
Joseph Conrad
John Galsworthy Şi Ada Au Fost Amanţi Timp De Un Deceniu
Pe când avea 24 de ani, în 1891, John Galsworthy a luat parte la un dejun dat în cinstea recentei căsătorii a vărului său, Arthur Galsworthy, cu Ada Nemesis Pearson Cooper. La acel moment, Ada l-a acompaniat la pian pe John, atunci când acesta a interpretat un cântec. O petrecere reuşită, am putea spune noi astăzi….
În 1894, John află de la sora sa că Ada este nefericită alături de soţul ei pe care îl acuză că ar fi un tip violent şi bun prieten cu Bachus. Peste ani, aceste acuzaţii au fost infirmate de cea de-a doua soţie a lui Arthur, care a susţinut că mărturisirile Adei erau doar nişte închipuiri şi exagerări ale unei femei care se plictisea într-un mariaj pe care îl încheiase din convenienţă.
Care a fost adevărul în mariajul Adei cu Arthur nu se va şti probabil niciodată. Cert este însă că acela a fost momentul când în John Galsworthy se naşte o mare pasiune pentru această femeie.
În tabelul cronologic care însoţeşte romanul ,,Domeniul”, apărut la Editura LIRA în anul 2012, se meționează că în 1895, Ada pleacă împreună cu mama sa la Monte Carlo, iar Galsworthy o urmează. Se pare că acolo şi-au mărturisit unul altuia dragostea şi, după mai multe luni în care au trăit caruselul emoţiilor şi al gândurilor de a comite sau nu adulterul, în septembrie 1895, la Yarmouth, în Norfolk, devin amanţi. Întâlnirile lor sunt tot mai dese, de obicei în apartamente închiriate anume în acest scop de John, dar în 1896 pleacă împreună şi într-o vacanţă la Lucerna, Lugano, Genua şi Monte Carlo.
„Eşti Tocmai Omul Făcut Pentru A Scrie”
În această perioadă Galsworthy începe să scrie, iar iubita sa îl încurajează. Peste ani, scriitorul a povestit că se aflau împreună în faţa unui stand cu cărţi din Gara de Nord a Parisului când Ada i-a şoptit: „Eşti tocmai omul făcut pentru a scrie, de ce nu o faci?”
Aşezat la masa de lucru, Galsworthy a scris prima sa povestire, ,,Dick Denver’s Idea” (,,Ideea lui Dick Denver”), căreia i-au urmat,,The Doldrums”, (,,Tobele păpuşii”), ,,Ashes” (,,Cenuşă”), ,,The Running Amok of Synge Sahib” (,,Amokul lui Synge Sahib”), ,,The Capitulation of Jean Jacques“ (,,Capitularea lui Jean Jacques”) sau ,,The Demi-Gods” (,,Semizeii”).
Decizia de a se dedica literaturii în defavoarea funcţiei de director în companiile prezidate de tatăl său nu a fost pe placul familiei, mama sa mărturisindu-le apropiaţilor că nu i-ar plăcea ca John să ajungă scriitor, chiar dacă s-ar bucura de faimă.
În toamna anului 1900, maiorul Arthur Galsworthy, oficial încă soţul Adei, a plecat în războiul contra burilor. S-a întors un an mai târziu, când Ada deja se mutase într-un apartament în Campden Hill, în apropiere de casa unde iubitul său locuia cu părinţii şi fraţii. Soţul încornorat nu s-a grăbit însă cu procedura de divorţ, ci a aşteptat în singurătate sau ,,într-o mizerie leneşă”, dacă ţinem cont de descrierea făcută de Dudley Barker, unul din biografii lui John Galsworthy. Se pare că, pentru a evita un scandal, tatăl lui Arthur îi interzisese acestuia să intenteze divorţul.
Moartea tatălui îi oferă libertatea de a se afișa cu amanta lui
La finalul anului 1904, Galsworthy Senior părăseşte această lume. Moştenirea primită îi asigură lui John independenţa financiară, dar mai ales libertatea amoroasă, deoarece nu mai trebuia să ascundă relaţia sa cu Ada, aşa cum procedase până atunci, din teama de a nu ieşi din graţiile părintelui său. Cei doi îndrăgostiţi puteau acum să rişte un scandal public pentru a sili familia maiorului Arthur să-i îngăduie divorţul. Spre marea lor bucurie, Arthur Galsworthy ia într-un final, după 10 ani de aşteptare, decizia de a divorţa, iar instanţa stabileşte termenul primei înfăţişări pentru luna martie a anului 1905. Aşa se face că 6 luni mai târziu, pe 23 septembrie 1905, John Galsworthy şi Ada se căsătoresc.
Galsworthy îşi continuă şi după căsătorie activitatea literară, iar pe 10 noiembrie 1931 primeşte vestea câştigării Premiului Nobel, „pentru remarcabila sa artă narativă, care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în saga familiei Forsyte”, iar despre „Floarea întunecată” s-a spus tot atunci, în Discursul de acordare a Premiului, că este „o sonată psihologică interpretată de o mână măiastră, care se bazează pe variațiunile pasiunii și ale cedării vârstelor omului”. Scriitorul decide să transforme cele 9.000 de lire care i se cuveneau în fondul de bază al P.E.N Clubului (Clubul scriitorilor) pe care, de altfel, îl prezida.
A doua zi după ce află că a câștigat Premiul Nobel, suferă un accident de călărie
La doar o zi după vestea pe care orice scriitor şi-ar dori să o primească, Galsworthy a suferit un accident de călărie. A refuzat să consulte un medic şi, în ciuda faptului că nega constant că ar fi bolnav, starea sa de sănătate se deteriora zi după zi. Medicii au ajuns mult prea târziu să îl consulte şi nu au reuşit să se pună de acord asupra unui diagnostic.
Pe 31 ianuarie 1933, John Galsworthy îşi dă ultima suflare. Trupul scriitorului este incinerat, iar în martie 1933, conform unei dorinţe pe care Galsworthy şi-o exprimase într-unul dintre poemele sale, cenuşa îi este risipită de pe vârful Bury Hill peste pajiştea unde avea obiceiul să călărească zilnic.
