Doamna profesoară e supărată: nepoţica ei vine de la şcoală şi se străduieşte toată ziua să pronunţe „ea”, „el”, „ei”, „este” FIX aşa cum se scriu! Rezultatul? Fetiţa se chinuieşte efectiv să scoată acel „e” curat, totul numai pentru că aşa vrea învăţătoarea sa.
„Ana, te rog, hai să insistăm pe pronunţie! Unii învățători îi chinuiesc pe copii să pronunțe nefiresc, poate fiindcă le e teamă că vor și scrie ieste, iera, iel etc., iar părinții, neștiind nici ei, nu reacționează”, sună mesajul pe care l-am primit de la doamna profesoară.
Prin urmare…
Pronumele eu – se pronunţă ieu
Pronumele el – se pronunţă iel; pluralul ei – se pronunţă iei
Pronumele ea – se pronunţă ia; pluralul ele – se pronunţă iele
Verbul a fi – ești [e se pronunţă ie], este/e [e se pronunţă ie], eram/erai/era/eraţi/erau [e se pronunţă ie]