După sinistra decizie luată de PRO TV de a-l concedia la sfârşitul anului trecut, Dan C. Mihăilescu pare să nu piardă timpul. Ceea ce mă bucură, pentru că sper să-l revăd cât mai repede la un alt post de televiziune prezentând tot ceva în genul emisiunii “Omul care aduce cartea”.
Conform unor informaţii apărute în presa zilele trecute, Dan C. Mihăilescu se află în discuţii avansate cu conducerea Televiziunii Române pentru a realiza o emisiune la TVR.
Şi totuşi… Ce s-a întâmplat în PRO TV de o emisiune care aducea postului, după părerea mea, un uriaş capital de imagine, a zburat din grilă după 15 ani de existenţă?
Dan C. Mihăilescu: „Nu a fost deloc o surpriză, un şoc”
Iată cum a povestit Dan C. Mihăilescu pe propriul site:
„Vineri, 4 decembrie 2015, orele 11.20 AM, în biroul doamnei Gabriela Popescu, directorul Ştirilor Pro TV, s-a petrecut – cu graţie amicală, comprehensiune ludic-reciprocă şi suavă resemnare de ambele părţi – decesul emisiunii «Omul care aduce cartea» (ianuarie 2000 – ianuarie 2016). Mă grăbesc să spun că nu a fost deloc o surpriză, un şoc, o lovitură-n plex ori sub centură. Şi nici vinovăţia, greşeala sau răzbunarea cuiva.
A fost un lucru presimţit şi aprioric acceptat de mine încă de la primele filmări. În ciuda stupefiantei siguranţe profesionale cu care Stelian Ţurlea afirma, cu incredibilă (pentru mine) superbie, încă din primăvara anului 2000, că «emisiunea asta e menită să dureze minimum zece ani», scepticul care sunt şi-a şoptit periodic, cu şăgalnică seninătate, la una, trei sau şase luni, că totul va reintra cât mai iute în nimicnicia dintru care a ieşit.
Ei bine, non-aşteptările de acest gen m-au ocrotit, mi-au relativizat impulsurile absolutiste, m-au vindecat de utopii, m-au ferit de megalomanie şi m-au deprins cu legile necruţătoare ale nesiguranţei mediatice, cu precădere în sfera televiziunilor comerciale”, afirmă Dan C. Mihăilescu.
Dan C. Mihăilescu, „un ins conservator, netelegenic, nesigur pe sine”
„După cum am spus (cu uluire şi recunoştinţă) în nenumărate interviuri de-a lungul acestor ani, nimeni nu a reuşit vreodată să-mi explice convingător de ce o televiziune înfloritoare, mizând exclusiv pe înnoire, gândire pozitivă, cultul succesului, insurgenţă tinerească, libertate de gândire, nonconformism şi, apoi, în aşa măsură făcătoare de istorie, precum Pro TV – a simţit la un moment dat nevoia unei bizarerii handicapat-reacţionare ca mine.
Un ins conservator, hachiţos, retractil, incontrolabil, fanfaron şi ciclotimic, format la vizuină, literalmente netelegenic, nesigur pe sine, bâlbâit, obez, prost îmbrăcat, vorbind alandala, digresiv logoreic, eticist, imprevizibil şi insubordonabil, plusând ţicnit pe subiecte aiuritoare, şocând patetic, deviind riscant la tot pasul, amestecând elitismul cu populismul, misticismul, naţionalismul, cosmopolitismul, sentimentalismul ş.a.m.d.”(…)
Sute de mii de privitori neaşteptaţi
„Emisiunea a fost programată iniţial la 8 dimineatza (prinzând lumea corporatistă, inventivitatea IMM-urilor, micile mari frenezii capitaliste, gândirea pozitivă şi fibrilaţia occidentalizantă, cu pofta ei de cărţi motivaţionale, poveşti de succes, savoir vivre, lifestyle etc.). Apoi la ora 9 – înainte de «Tânăr şi neliniştit». Ceea ce mi-a adus ca bonus sute de mii de privitori neaşteptaţi, de la mămăiţe resemnate, văduve bovarice, liceeni aburiţi, şomeri de toate vârstele şi pensionari naţionalist-xenofobi până la ţigani multiplu targhetaţi şi hipsterism la patru ace.
După care, odată cu programarea de la 10 şi ceva, am prins aleatoric cele mai surprinzătoare categorii de public, empatizând deopotrivă cu brancardieri de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, pescari din Sf. Gheorghe Deltă, călugări de la Nicula, Rohia, Vatopedi, Prodromu, Suceava, Putna şi Frăsinei, vaporeni români care-mi telefonau din Singapore ori conduceau gondole-n Veneţia, liceeni rockeri de la «Spiru Haret», puşcăriaşi de la Piteşti sau de pe Şos. Alexandria, vânzătoare de roşii din Berceni şi Târgovişte, viticultori din Odobeşti, turişti din Balcic, Florenţa, Praga şi Lisabona”.
„Mă declar liniştit de acord cu decizia conducerii Pro TV”
„Prea sunt un susţinător al liberalismului, al concurenţei, meritocraţiei, autorităţii, ierarhiilor, rânduielii şi supremaţiei patronale, ca să mă plâng sindicaliceşte în urma deciziilor Stâpânirii, pe care le consider din start ca absolut justificate.
Aşa stând lucrurile, mă declar liniştit de acord cu decizia conducerii Pro TV. Asta, mai ales că Gabriela Popescu a lăsat deschisă orice cale de revenire, cu condiţia găsirii unei surse credibile şi «cu blazon» de sponsorizare, de talia BNR, BOR, British Council şi altele asemenea. Ceea ce, pe unul nedotat socialmente şi financiar ca mine, îl depăşeşte în chip flagrant”, spune Dan C. Mihăilescu.
„În plus, am beneficiat, slavă Domnului, pe tot cuprinsul anului 2015 de o sumedenie de semne de şubrezire irecuperabilă a statutului emisiunii mele în peisaj. Ele observ că m-au antrenat îndeajuns pentru a nu recepta cu garda jos finalul meciului: schimbări frecvente ale zilei sau orei de filmare, defecţiuni tehnice, săptămâni sărite, emisiuni dispărute, amânate, dublu difuzate, ştergerea întregii arhive din reţeaua online ş.a.
Acum, ştiind, din păcate, prea bine cât de temperamentale şi, deci, nedrepte, pot fi reacţiile lumii literar-artistice faţă de (fireştile, altminteri) hotărâri ale factorilor administrativi care ne păstoresc destinul, am considerat util ca, în faţa prietenilor şi cititorilor rătăciţi pe saitul acesta, să spun răspicat, încă din primele zile de după închiderea prăvăliei, că nu există din parte-mi niciun motiv de ranchiună. Şi că mi se pare justificată decizia conducerii Pro TV de a curma existenţa unei emisiuni care nu aduce niciun beneficiu financiar postului, indiferent de prestigiul simbolic aferent. Este o lege aspră, infinit discutabilă, dar, prin aceasta, nu mai puţin acceptabilă”.