Autor: Han Kang
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Art
Anul apariției: 2017
Traducere: Iolanda Prodan
Am pus ochii pe „Vegetariana” încă din timp ce citeam „Disecție” de aceeaşi scriitoare, Han Kang, laureata Premiului Nobel pentru Literatură 2024. Îmi era puțin teamă de temă, recunosc – eu, nefiind vegetariană, ba chiar împotriva oricăror curente, alimentare sau de altă natură, care bat la uşa extremismului, mă gândeam că există riscul să nu mă prindă deloc.
Poţi citi aici recenzia la „Disecţie”
Pe de altă parte, era foarte puțin probabil ca Han Kang să fi scris o carte despre o vegetariană obişnuită. Şi nu m-am înşelat.
„Un roman superb şi neliniştitor în trei acte despre rebeliune şi tabuuri, violență şi erotism şi metamorfoza contorsionată a unui suflet”. E una din puținele dăți când marketingul nu minte.
Yeong-hye, piesa centrală a poveştii, o tânără insipidă, inodoră, incoloră, promitea tuturor să treacă aproape neobservată prin viață. Chiar soțul spune că s-a însurat cu ea pentru că „nu avea niciun farmec special şi nici defecte prea mari” sau că „nu a avut niciodată ceva special în personalitatea ei”.
Până încep visele şi lumea ei şi a celor din jur se tulbură şi se întoarce pe dos.
Yeong-hye decide că nu mai poate pune gura pe carne
Ritmul călduț al vieții lui Cheong – şi el un tip lipsit de trăsături şi calități deosebite, ba chiar neplăcut, după părerea cumnaților săi – e întrerupt când, trezită de un coşmar în miez de noapte, Yeong-hye decide că nu mai poate pune gura pe carne. EVER. Şi se apucă să o arunce din frigider şi din congelator. Apoi, încetează să mai gătească. Să calce. Să accepte avansurile sexuale ale soțului ei. Pune, practic, punct înțelegerii numite căsnicie prin care se angajase, tacit, să fie atentă la nevoile partenerului, ca o colegă de apartament cuminte şi ascultătoare.
După ce am traversat o vale încremenită sub pojghița de gheață, am dat peste o clădire roşie, ce părea a fi o şură. Le-am văzut în momentul în care am intrat înăuntru, ridicând rogojina de paie care ținea loc de uşă, acolo le-am văzut: sute de hălci de carne sângerie, atârnând de tulpini uriaşe de bambus. (…) Mâinile îmi erau pline de sânge, gura inundată de sânge. Acolo, în şură, am ridicat hălcile de carne căzute pe jos şi mi le-am îndesat în gură. Întreaga gură mi s-a încleiat de sângele roşu țâşnit din bucățile de carne crudă şi moale, zdrobite între gingii şi cerul gurii. Reflectați în balta de sânge de pe podeaua şurii, ochii mei străluceau orbitor.
Han Kang, „Vegetariana”
E un coşmar în care Yeong-hye cade precum Alice în vizuina iepurelui alb, mai adânc, mai adânc. Şi fiecare palier e mai terifiant decât celălalt.
Vegetariana nu este despre… o vegetariană obişnuită
Refuzul ei de a mai consuma carne vine la pachet cu insomnii şi cu un comportament tot mai straniu. Iar reacțiile celor din jur, îmbrăcate uneori în haina celor mai bune intenții, se manifestă ca o lovitură de bici, violent, intruziv, aducând-o în pragul sinuciderii.
Yeong-hye se scutură, încet, de natura ei umană şi se apropie de… natură. O atrag florile, şi asta o aruncă într-o scurtă aventură interzisă cu soțul surorii ei, un artist cu o fixație erotică bizară, apoi copacii, până în punctul în care vrea să devină unul.
Ce are asta cu vegetarianismul? N-are. Spuneam că Han Kang n-a scris o carte despre o vegetariană obişnuită. Convertirea lui Yeong-hye la curentul „nu mai mâncăm animale” vine ca efect al unei boli instalate perfid, care îi răvăşeşte mintea. Şi care, previzibil, o duce „la nebuni”.
Fiecare perioadă pe care o traversează Yeong-hye în timpul transformării sale e bulversantă în felul ei, însă ultima, desfăşurată într-un sanatoriu de psihiatrie, unde doar sora ei, In-hye, o vizitează săptămânal, e sfâşietoare. In-hye, care, până la un punct, încearcă să împiedice dorința surorii sale vegetariano-schizofrenice de a muri.
– Nimeni nu mă poate înțelege… nici doctorii, nici asistentele… toți sunt la fel. Nici măcar nu încearcă să mă înțeleagă. Îmi dau medicamente cu forța, îmi fac injecții…
– Ascultă, Yeong-hye! Toate astea se petrec pentru că ne e frică că o să mori!
– Şi ce? Nu e voie să mori?
Han Kang, „Vegetariana”
O întrebare care mă bântuie de când am dat ultima pagină a cărții…
