“Omul de castane” al lui Soren Sveistrup are o calitate rară. Şi anume un personaj negativ care ar fi putut să-mi fie chiar simpatic, având în vedere că pe post de hobby realizează omuleţi din castane, iar pe post de misiune în viaţă omoară mame denaturate care îşi neglijează şi îşi abuzează copiii. Însă pe cât de drăguţe sunt figurinele, pe atât îţi întorc stomacul pe dos detaliile crimelor. Aspect care îţi dai seama că a stat în calea sentimentelor mele sincere.
