Autor: Bjorn Berge
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Casa
Anul apariției: 2019
Traducere: Diana Polgar
Între clasele a V-a şi a VIII-a mi-am dorit să devin, pe rând, marinar, explorator, geograf, cartograf, hidrolog. Mă şi amuzam încercând să le găsesc variantele la feminin şi recunosc că până în ziua de azi preferata mea a rămas… “marinară” 🙂 .
De vină pentru aceste meserii înrudite au fost o fabuloasă profesoară de geografie şi un incredibil atlas mondial pe care l-am găsit în podul lui mamaie. Profa avea un dar de a mă ţine captivată o oră întreagă cu stilul ei de predare. Atlasul, atât de vechi încât îi zburau paginile, avea darul de a mă ţine captivată ORE ÎN ŞIR, după ce ajungeam acasă de la şcoală. Nimic nu-mi plăcea mai mult în perioada aceea decât să-mi pregătesc temele combinând lecţiile din manual aprobate de cenzura comunistă cu informaţiile cu totul originale din atlas.
Fără modestie, lucrările mele la geografie erau mici opere de artă şi nu uit cum pe una dintre ele profesoara a notat-o cu 10 deşi eu nu apucasem să scriu decât despre primul subiect din cele trei prevăzute. Mă rog, mă întinsesem pe vreo 5 pagini, dar asta e o altă discuţie 🙂 !
Amintirile de mai sus mi-au explodat pur şi simplu în faţă zilele trecute când am primit de la editura Casa “Pe urmele țărilor dispărute” de Bjorn Berge. Parcă mi-a căzut în mâini surioara mai mică (şi mai rebelă 🙂 ) a atlasului copilăriei mele!
Ţări pe care istoria le-a ratat atunci când a clipit
“Pe urmele țărilor dispărute” de Bjorn Berge se achită într-un mod de-a dreptul magic de promisiunea neobişnuită din titlu, vorbind despre ţinuturi cu o istorie uluitoare, dar pe care nu le mai găseşti azi pe harta lumii şi de care mulţi dintre noi nici măcar nu am auzit vreodată (să ridice mâna, că tot vorbirăm :), cei care ştiu ce e cu Republica Orange, Inini, Manciuko, Heligoland sau Tripolitania!… Ahâm, exact cum aşteptam)
Sunt ţări pe care istoria le-a ratat atunci când a clipit, deoarece avem de-a face cu existenţe de un deceniu, câţiva ani sau… chiar o lună! Poveştile (din perioada 1840-1970) se desfăşoară de-a lungul şi de-a latul Globului, în mijlocul deşertului sau în zone pline de viaţă, acoperite cu vegetaţii neîmblânzite sau sufocate de aglomeraţii urbane, dar toate au numitor comun: niciuna nu cunoaşte happy-end. Sfârşitul acestor țări este subit, de multe ori tragic şi uneori chiar de neînţeles.
Volumul – realizat în condiţii grafice de excepţie! – ascunde şi nişte adevărate perle pentru iubitorii de lectură, care m-au luat complet prin surprindere şi care m-au făcut să zâmbesc cu gura până la urechi. Fiecare ţară este însoţită de o listă de cărti (şi de lungmetraje… pentru cei care, de obicei, “aşteaptă filmul” 🙂 ) în care se fac referiri la ea şi care te pot ajuta să-i înţelegi, poate, mai bine efemeritatea. De asemenea, din când în când tâşnesc din pagini numele unor scriitori celebri ca Antoine de Saint-Exupéry sau Knut Hamsun care au ajuns în astfel de locuri cu nume exotice şi ale căror relatări de călătorie, pline de anedocte şi de tuşe personale, sunt absolut delicioase.
Bineînţeles, cartea e plină de hărţi (şi, dacă ne citeşti de ceva vreme, ştii deja că eu ADOR hărţile) şi de… ta-na-naaaa! – timbre! Îţi dai seama: din ţările acestea, transformate în sânge şi cenuşă de razboaie, masacre, dezastre naturale sau… umane, tot ce mai există azi sunt nişte… timbre?!!! Pfffff, mi s-a strâns inima… Timbrele au dictat, practic, şi cuprinsul cărţii, căci Berge s-a încăpăţânat să nu scrie decât despre regiunile pe care le putea ilustra cu pătrăţelele acelea zimţate pe care le deţine în proprietate personală. (Iar aceasta e cea mai mica ţiglă zburată de pe casa lui Berge. Îţi spun doar atât: norvegianul e atât de pasionat de timbrele vechi încât îi place să le… lingă din când în când ca să le simtă gustul încărcat, susţine el, cu momente istorice. Sincer, nu simt nicio dorinţă în a-l contrazice :)!)
Un avertisment totuşi: cartea nu este chiar cea mai simplă lectură de pe Pământ. Încărcată de informaţie, uneori devine de-a dreptul aridă, prin urmare nu-ţi propune să o citeşti “dintr-o tură”. Eu una am oprit-o pe noptieră şi o deschid din când în când atunci când “În căutarea timpului pierdut” al lui Proust mă ia de cap şi de ochi 🙂 .
P.S. Simpla coincidenţă a făcut să primesc volumul ÎNAINTE ca nebunia coronavirusului să ne ajungă din urmă şi să ne închidă în case. Noroc cu volumul lui Berge! E făcut parcă să-ţi dea instant un brânci… imaginar pe uşă, pe poartă sau chiar şi pe geam – după posibilităţi 🙂 ! – aruncându-te într-o călătorie neobişnuită şi în deplină siguranţă, care va transforma “izolarea” într-un alint.
Cartea poate fi cumpărată de AICI sau de AICI
