… n-a făcut mofturi la poză” – asta ca să închei propoziţia începută în titlu 🙂 .
Deci… cum e corect: DIN sau DINTRE?
Ei bine, răspunsul doamnei profesoare ne-a lăsat cu gura căscată şi pe mine, şi pe Maria: AMBELE SUNT CORECTE! Cum?!!! Dar de ce?!!!
Şi pentru că insistam în a cere explicaţii aprofundate, doamna profesoară mi-a trimis fragmentul de mai jos, extras din „Sinteze de limba română”, volum coordonat de Theodor Hristea, profesorul pentru care eu am un respect COLOSAL.
Textul, publicat în 1984, este perfect valabil şi astăzi. Aşa că, până când specialiştii nu vor reglementa folosirea diferenţiată a celor două prepoziţii (atenţie!, atunci când au valoare partitivă), noi, vorbitorii de rând care tot încercăm să le separăm, se pare că ne facem vinovaţi, deocamdată, de… hipercorectitudine.
„De mai multă vreme, se observă preferința pentru dintre în loc de din, atunci când trebuie exprimat un anumit aspect al raportului partitiv, și anume desprinderea unui exemplar ori a mai multora dintr-un grup de obiecte identice sau asemănătoare:
O bună parte dintre copiii lumii sunt nefericiți.
Fiecare dintre noi poate să greșească.
Primul dintre argumente este prea puțin convingător.
În unele lucrări de specialitate se consideră că exprimările de felul celor care urmează sunt nerecomandabile sau chiar greșite:
Spectacolul a fost unul din cele mai reușite.
Multe din mijloacele rămase rudimentare la Macedonski se valorifică abia acum în întregime.
Unul din evenimentele notabile a fost prima audiție a unei lucrări corale.
În realitate, asemenea exprimări nu trebuie socotite greșeli propriu-zise, de vreme ce ele continuă o veche tradiție (constând în folosirea lui din cu valoare partitivă) și nu lipsesc nici chiar din lucrările unor cunoscuți lingviști contemporani. […] din cu valoare partitivă este mai vechi decât dintre având aceeași funcție, iar cele două prepoziții sunt, de cele mai multe ori, în raport de variație liberă. Aceasta înseamnă că ele sunt echivalente din punct de vedere semantic și că cei mai mulți vorbitori le simt, probabil, la fel de normale sau corecte.
Nu încape îndoială că, în limba actuală, dintre câștigă totuși teren în detrimentul lui din și că va veni o vreme când această ultimă prepoziție (prea bogată în sensuri) își va pierde, într-o foarte mare măsură, funcția ei partitivă. Numai urmată de un substantiv sau de un substitut al acestuia la singular din va continua să-și păstreze valoarea partitivă, ca în exemplul: O parte din averea lui sunt cărțile.”
