Dacă ne urmărești pe pagina noastră de facebook, atunci ai aflat probabil că, timp de aproape două luni, nu am scos nasul din bibliotecă din cauza unui proiect care m-a confiscat de la toate activitățile mele, inclusiv, uffff… de la citit tot ce aveam eu chef! Însă de Furiosa nu a reușit să mă țină departe!
Pentru că pot să cadă proiectele pe mine, pot să se înghesuie deadlineurile de să nu mai am timp nici să respir… Eu nu concep să nu văd la cinematograf noul film din celebra saga a regizorului australian George Miller.
Care saga – o spun pentru cititorii mai tineri ai blogului nostru – a început în… 1979, cu pelicula Mad Max. Rolul titular îi revenea pe atunci efectiv necunoscutului Mel Gibson, pentru care ulterior eu am avut tot timpul o slăbiciune, atat de mult mi-a plăcut cum a jucat în nebunia aceea de film. Nici următoarele două titluri ale seriei, tot cu Mel Gibson în rolul principal, nu au fost mai… normale, astfel că toate trei se numără printre filmele mele favorite all-time!!! Ani de zile mi-am amintit cu inima strânsă de acel univers post-apocaliptic, lipsit de orice speranță, în care moneda de schimb era benzina pe care și-o doreau toți dezaxații care bântuiau prin deșert în niște gioarse de mașini de-a dreptul terifiante (dacă poți să-ți imaginezi așa contradicție!).
Furiosa este un prequel la evenimentele din Fury Road
În 2015, apărea al patrulea film al seriei, Mad Max: Fury Road. Fără Mel Gibson, dar recunosc că nici nu prea am suferit având în vedere că în el juca un alt preferat al meu, Tom Hardy… Unele lucruri sunt menite să se întâmple, pur și simplu!
Prin urmare, având în vedere toate cele scrise până acum, cred că e mai mult decât clar de ce am rupt ușa bibliotecii pentru a mă înființa în sala de cinema, la Furiosa: A Mad Max Saga…
…și ce greșeală am făcut, vai, vai!
Căci filmul care este, de fapt, un prequel la evenimentele din Fury Road, este atât de complex, atât de încărcat, atât de dement încât cu toată responsabilitatea îți spun: du-te să-l vezi când ești odihnit(ă). Altfel, vei păți ca mine care, în aceste momente în care îți scriu cum a fost filmul la prima vizionare, mă pregatesc… pentru a doua. Și tot nu cred că va fi suficient pentru turul de forță realizat de George Miller, care, DECRETEZ!, din acest moment a devenit unul dintre regizorii mei preferați. (Vreau să văd tot ce a regizat la viața lui, așa că aștept sugestii!).
Furiosa ne întoarce în timp, la începuturile personajului cu același nume
Furiosa (distribuit în România de Vertical Entertainment) ne întoarce în timp, la începuturile personajului cu același nume apărut în Mad Max: Fury Road. Atunci rolul i-a revenit lui Charlize Theron, o actriță care mie mi-a plăcut mereu, inclusiv în Mad Max, dar a cărei metamorfoză din ultimii ani o consider cam… dubioasă, ca să fiu gentilă. Acum tânăra Furiosa este interpretată de Anya Taylor-Joy, o actriță care mie nu mi-a plăcut niciodată, nici măcar în Peaky Blinders, așa că am intrat în sala de cinema cam încruntată… ca să ies entuziasmată!
Ah, trebuia să am încredere în George Miller, căci Anya mi s-a părut ABSOLUT PERFECTĂ și mă declar fascinată de ochii ei atât de expresivi încât în unele scene nici nu e nevoie de dialog. Trebuie doar ca Anya să (nu) clipească…
Furiosa a fost răpită în copilărie din Green Place of Many Mothers
Furiosa a fost răpită în copilărie din Green Place of Many Mothers, comunitatea ei natală liniștită și pașnică, chiar idilică dacă vedem ce orori bântuie, dincolo de hotarele ei, deșertul australian. Prin urmare, încearcă pe tot parcursul filmului să se întoarcă acasă. Nimerită în mijlocul confruntărilor dintre bandele care se războiesc pentru supremația asupra acestui teren secat de toate resursele, Furiosa le atrage atenția tiranilor Warlord Dementus și Immortan Joe, unul mai dus cu capul decât celălalt.
Prin urmare, Furiosa trebuie să supraviețuiască nu doar într-un mediu dezumanizant, distrus și dur, devastat de furtuni de nisip, în care hrana și apa lipsesc cu desăvârșire, ci și interesului pe care îl manifestă pentru ea cei doi… Interes care atinge toate registrele, desigur. Iar dacă pentru asta e nevoie ca ea să devină Imperator, o războinică în slujba lui Immortan Joe, o va face!
Chris Hemsworth este un Dementus bestial!!!
Fără să doresc să dezvălui prea multe din poveste, mă voi opri totuși pentru câteva randuri asupra lui Dementus, mai précis asupra rolului pe care îl face Chris Hemsworth. Pentru că este momentul de puțină cenușă în cap.
Ani de zile, Chris Hemsworth a fost pentru mine un actor care a dat lovitura în lumea filmului datorită mușchilor și unui anume tip de umor. Dar mai ales, datorită mușchilor. Ceea ce, să ne înțelegem, nu m-a deranjat niciodată, fiind perfect capabilă să apreciez la adevărata lui valoare un trapez bine lucrat la sală, dupa cum pot garanta pentru mine toți cei care mă cunosc în viața reală.
Dementus are o soartă pe măsură
Însă rolul pe care Chris Hemsworth îl face în Furiosa m-a făcut să-l privesc cu alți ochi și să reflectez serios dacă nu cumva a apărut un nou favorit în viața mea de cinefilă. Căci Dementus nu este nu doar un dictator terifiant, care m-a făcut să închid de câteva ori ochii de frică și pe care l-am detestat din rărunchi. Ci și un lider care când nu e preocupat de supraviețuirea „poporului” său pe care îl conduce prin deșert pe cele mai improbabile… motociclete?… mașini?… care de luptă?… tancuri?… tiruri?… toate acestea la un loc?, filozofează (uneori, cu umor) despre viață și moarte, despre o societate prăbușită și valori inversate, și învață cuvinte noi 🙂 pe care le va folosi ulterior până la epuizare.
Bineînțeles, un personaj atât de complex și atât de profund nu poate avea decât o soartă pe măsură și nu-ți ascund că scenele de final m-au lăsat efectiv cu gura căscată. Atât îți spun: PREGĂTEȘTE-TE!!!
Închei capitolul ”distribuție” pomenindu-ți-l pe Tom Burke, a cărui apariție m-a surprins pentru că, în capul meu, el e Cormoran Strike și… punct. Și, îmi pare rău, pentru mine tot Cormoran rămâne și după terminarea filmului 🙂 .
Universul colosal creat de George Miller
Și acum să trec la adevărata COMOARĂ a acestui film, motivul pentru care o să-l revăd nu doar o dată, sunt convinsă, și cauza durerii de cap cu care am ieșit din sala de cinema.
Căci George Miller reușește în Furiosa definitivarea unui univers colosal pe care a început să-l construiască în urmă cu 45 de ani… 45 DE ANI!!!, atât de complicat și atât de detaliat, atât de bine pus la punct și atât de plin de imaginație, încât mie una mi-a fost imposibil să-l asimilez și să-l înțeleg într-o singură vizionare. Scenele sunt atât de elaborate încât ochii îmi fugeau pe ecran, peisajele – generate sau nu pe computer, nici că-mi pasă – mi-au tăiat răsuflarea, iar unele dialoguri le-am ratat, din cauza vreunui detaliu care mă șoca atât de tare încât nu-mi puteam lua ochii de la el.
Doar ca să-ți dau un exemplu: apariția unui personaj care se mișcă, vorbește, zâmbește, face poante… având tot timpul UN CUI în cap m-a surprins atât de tare încât, din momentul în care am realizat la ce mă uit (ăla chiar e un cui?!!!!), nu am știut dacă să râd sau să închid ochii… și, pendulând între cele două variante, nici că am mai urmărit ce se întâmplă pe ecran.
O estetică a urâtului de ordin metalic absolut fascinantă
Mașinile cu care se deplasează toată lumea prin film seamănă… cu orice, dar nu cu niște mașini, fiind adevărate opere de artă, realizate din fiare, cuie, rulmenți, roți, pistoane, arcuri, pompe, buzdugane, ventilatoare… completează tu cu orice chestie metalică îți trece prin cap că sigur apare în Furiosa! Deși par puse în locurile greșite și în ordinea incorectă, toate aceste părți componente formează un întreg impresionant, sălbatic și unitar, o estetică a urâtului de ordin metalic absolut fascinantă.
Acesta nu este un film de 5 stele, în opinia mea, ci… de toate stelele pe care le avem pe blogul nostru și cred că rămân și datoare! Dar nu-i nimic, lasă că împrumut de la Irina Margareta Nistor, care dacă nu a văzut filmul cred că o să fie tare… furiosa când o să citească cronica mea 🙂 .
Pentru că sper ca n-ai uitat: #nusuntIrinaMargaretaNistor.
P.S. Îmi redeschid cronica pentru un avertisment de care uitasem, deși îmi făcusem o notiță mintală să-ți spun când am văzut câteva tinere părăsind sala de cinema în timpul proiecției. A spune că filmul are câteva scene dure este o formă de alint, chiar dacă este mult mai puțin violent decât predecesoarele sale, concentrându-se mai degrabă pe dezvoltarea fizică, psihică și emoționala a Furiosei. Prin urmare, te rog insistent, dacă nu ești familiarizat(ă) cu saga Mad Max, să-ți faci puțin temele înainte de a te duce să-l vezi. Știi că mie nu-mi plac reclamațiile 🙂 .
Care sunt cele cinci filme din saga Mad Max
Mad Max (1979),
Mad Max II: The Challenge (1981),
Mad Max: Beyond Thunderdome (1985),
Mad Max: Fury Road (2015),
Furiosa: A Mad Max Saga (2024)
